29 de definiții pentru încordare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încordare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 103 / Pl: ~dări / E: încorda] 1 Contractare a mușchilor corpului Si: încordat1 (1), (înv) încordăciune (1), încordătură (1). 2 (Pex) Contractare a corpului în întregime Si: încordat1 (2), (înv) încordăciune (2), încordătură (2). 3 (Fig) Concentrare intelectuală Si: încordat1, (înv) încordăciune (3), încordătură (3). 4 Întindere puternică a unei coarde, a unui arc etc. Si: încordat1 (4), (înv) încordăciune (3), încordătură (3). 5 (Spc) Acordare a unui instrument muzical prin întinderea coardelor Si: încordat1 (5), (înv) încordăciune (5), încordătură (5). 6 (Fig) Stare de tensiune între persoane Si: (înv) încordăciune (6), încordătură (6). 7 (Îrg) Legare a cuiva sau a ceva cu funii, nuiele etc. Si: (înv) încordăciune (7), încordătură (7). 8 (îrg) Întindere a membrelor cuiva prin instrumente de tortură Si: (înv) încordăciune (8), încordătură (8). 9 (Reg) Legare a viței de vie Si: (reg) încordat1 (7), (înv) încordăciune (9), încordătură (9).

ÎNCORDÁRE, încordări, s. f. Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură. – V. încorda.

ÎNCORDÁRE, încordări, s. f. Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură. – V. încorda.

ÎNCORDÁRE, încordări, s. f. Faptul de a (se) încorda. 1. Efort de concentrare a forțelor fizice sau intelectuale. Din cîteva încordări ale brațelor lui vînjoase, fu în mijlocul curentului. BART, E. 184. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții. GHEREA, ST. CR. II 139. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare... a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice. VLAHUȚĂ, O. A. 414. ♦ Tensiune. Încordare nervoasă.Băiatul trecu printr-o stare ciudată de încordare. VORNIC, P. 183. ◊ Loc. adv. Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile; febril. A doua zi avea să cunoască ceea ce aștepta cu încordare. VORNIC, P. 158. Toată urbea așteaptă cu încordare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187. 2. Strîngere, strînsoare, îmbrățișare. Se desface din încordarea brațelor ei. VLAHUȚĂ, N. 148.

ÎNCORDÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCORDA și A SE ÎNCORDA. ◊ Cu ~ din toate puterile (fizice și/sau intelectuale). 2) fig. Stare de spirit încordată; tensiune. /v. a încorda

încordare f. 1. acțiunea de a încorda: încordarea mușchilor; 2. rezultatul ei: tensiune; 3. fig. opintire intelectuală.

încordáre f. Acțiunea de a saŭ de a te încorda, tensiune: încordarea mușchilor, (fig.) a mințiĭ.

încorda [At: PSALT. 10/4 / Pzi: ~dez, (înv) încord / E: în- + coardă] 1-2 vtr A(-și) contracta mușchii corpului. 3-4 vtr (Pex) A(-și) contracta tot corpul în vederea unui efort. 5-6 vtr (Fig; d. atenție, memorie, voință etc.) A (se) concentra. 7 vt (Rar) A stimula. 8 vt A întinde puternic o coardă, un arc, un cablu etc. 9 vt (D. un instrument muzical cu coarde) A acorda prin întinderea coardelor. 10 vr (Fig; d. raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune maximă Si: a se înăspri. 11 vt (Nob; d. sprâncene) A arcui. 12 vt (Îrg) A lega strâns ceva sau pe cineva cu funii, nuiele etc. 13 vt (Îrg) A întinde membrele cuiva prin instrumente de tortură. 14 vt (Reg) A lega coardele viței de vie. 15 vt (Înv) A avea crampe musculare. 16 vr (Îrg) A se uita cu groază.

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței-de-vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri. – În + coardă.

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă.

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. Tranz. 1. A aduce mușchii corpului (p. ext. corpul întreg) în stare de tensiune. Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147. O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI 13. ◊ Refl. Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277. Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220. ♦ Fig. A-și aduna, printr-o sforțare, puterea, atenția, memoria, voința etc., a face un efort. Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. F. 148. Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122. Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG. ♦ (Rar) A întări. Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327. 2. A aduce în stare de tensiune, a întinde un arc, un cablu etc. Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70. ♦ (Cu privire la instrumentele muzicale cu coarde) A acorda. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ♦ Fig. (Neobișnuit) A da formă de arc, a arcui. Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG. 3. (Rar) A lega strîns, a strînge, întinzînd sau răsucind funia care leagă. L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554. ♦ A lega coardele viei. (Refl. pas.) După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249.

ÎNCORDÁ vb. I. tr., refl. a(-și) aduce mușchii, corpul într-o stare de tensiune. II. refl. (fig.) a face un efort deosebit pentru a înțelege, pentru a-și aduce aminte. III. tr. a întinde un arc, un cablu; (p. ext.) a înstruna un instrument muzical. (< în- + coardă)

A SE ÎNCORDÁ mă ~éz intranz. 1) (despre muschi) A trece din starea de relaxare în stare de tensiune. 2) (despre relații sociale) A deveni mai tensionat; a se înrăutăți; a se complica; a se agrava; a se înăspri. 3) A-și fixa în mod conștient (într-o singură direcție) forțele fizice sau intelectuale; a se concentra. /în + coardă

A ÎNCORDÁ ~éz tranz. 1) A face să se încordeze. 2) (cabluri, arcuri etc.) A face să fie bine întins. 3) (instrumente muzicale) A pune tonurile la înălțimea cerută; a acorda. /în + coardă

încordà v. 1. a întinde coardele la un instrument (arc, vioară); 2. a întinde foarte, a pune toată tăria: a-și încorda puterile; fig. a-și încorda mintea; 3. a ținea strâns: fugarul falnic coama ’și încorda AL.; 4. alega strâns: a încorda via; 5. a se înțepeni: se încordează și apoi moare.

încordéz v. tr. (d. coardă). Întind coardele vre-unuĭ instrument (arc, vioară). Întind tare, îmĭ pun toată puterea: îmĭ încordez brațele, (fig.) mintea. Leg via pe haragĭ: încordez vița. V. refl. Țin gîtu îndoit (vorbind de cal): calu se încordează saŭ îșĭ încordează gîtu. Înțepenesc, mă întind (de boală, de durere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încordáre s. f., g.-d. art. încordắrii; pl. încordắri

încordáre s. f., g.-d. art. încordării; pl. încordări

încordá (a ~) vb., ind. prez. 3 încordeáză

încordá vb., ind. prez. 1 sg. încordéz, 3 sg. și pl. încordeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCORDÁRE s. 1. înstrunare, întindere, strunire, (înv.) încordătură. (~ a arcului.) 2. v. întindere. 3. întindere, tensiune. (~ mușchilor.) 4. v. concentrare. 5. v. înfrigurare. 6. tensionare. (ă relațiilor dintre ei.) 7. v. tensiune. (Stare de ~.)

ÎNCORDÁRE s. v. febră.

ÎNCORDARE s. 1. înstrunare, întindere, strunire, (înv.) încordătură. (~ a arcului.) 2. întindere, tensionare, tragere. (~ firelor textile.) 3. întindere, tensiune. (~ mușchilor.) 4. concentrare. (~ lui i se vede în ochi.) 5. agitație, febrilitate, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (~ dinaintea plecării la drum.) 6. nervozitate, tensiune. (Stare de ~.)

Încordare ≠ destindere, relaxare

ÎNCORDÁ vb. 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) 2. (reg.) a cetlui, a îmbredeli. (~ bine ferăstrăul.) 3. v. întinde. 4. v. opinti. 5. v. concentra. 6. v. tensiona.

ÎNCORDA vb. 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) 2. (reg.) a cetlui, a îmbredeli. (~ bine ferăstrăul.) 3. a întinde, a tensiona, a trage. (~ firele textile.) 4. a se opinti. (Se ~ să ridice o greutate.) 5. a se concentra. (Se ~ pentru a urmări cele spuse de orator.)

A se încorda ≠ a se relaxa

A (se) încorda ≠ a (se) slăbi

A (se) încorda ≠ a (se) destinde

Intrare: încordare
încordare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încordare
  • ‑ncordare
  • încordarea
  • ‑ncordarea
plural
  • încordări
  • ‑ncordări
  • încordările
  • ‑ncordările
genitiv-dativ singular
  • încordări
  • ‑ncordări
  • încordării
  • ‑ncordării
plural
  • încordări
  • ‑ncordări
  • încordărilor
  • ‑ncordărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încordare

  • 1. Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încordătură
    • 1.1. Efort de concentrare a forțelor fizice sau intelectuale.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Din cîteva încordări ale brațelor lui vînjoase, fu în mijlocul curentului. BART, E. 184.
        surse: DLRLC
      • O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții. GHEREA, ST. CR. II 139.
        surse: DLRLC
      • În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare... a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice. VLAHUȚĂ, O. A. 414.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. tensiune
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Încordare nervoasă.
          surse: DLRLC
        • Băiatul trecu printr-o stare ciudată de încordare.VORNIC, P. 183.
          surse: DLRLC
        • 1.1.1.1. locuțiune adverbială Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile.
          surse: DLRLC sinonime: febril 2 exemple
          exemple
          • A doua zi avea să cunoască ceea ce aștepta cu încordare. VORNIC, P. 158.
            surse: DLRLC
          • Toată urbea așteaptă cu încordare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187.
            surse: DLRLC
    • exemple
      • Se desface din încordarea brațelor ei. VLAHUȚĂ, N. 148.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încorda
    surse: DEX '98 DEX '09

încorda încordare încordat

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului,
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: contracta (micșora) 2 exemple
    exemple
    • Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147.
      surse: DLRLC
    • O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI 13.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A(-și) contracta corpul întreg, în vederea unui efort.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 2 exemple
      exemple
      • Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277.
        surse: DLRLC
      • Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: concentra 3 exemple
      exemple
      • Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. F. 148.
        surse: DLRLC
      • Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122.
        surse: DLRLC
      • Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: acorda (regla) înstruna un exemplu
      exemple
      • Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140.
        surse: DLRLC
    • 2.2. figurat neobișnuit A da formă de arc.
      surse: DLRLC sinonime: arcui un exemplu
      exemple
      • Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv rar A lega strâns, a strânge, întinzând sau răsucind funia care leagă.
    surse: DLRLC sinonime: strânge un exemplu
    exemple
    • L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A lega coardele viței-de-vie.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri.
    surse: DEX '09 sinonime: înăspri

etimologie:

  • În + coardă
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00