10 definiții pentru încins (înfășurare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÍNS1 s. n. Faptul de a (se) încinge2.V. încinge2.

ÎNCÍNS1 s. n. Faptul de a (se) încinge2.V. încinge2.

încins1 sn [At: CORESI, PS. 180 / V: sf / Pl: ~uri / E: încinge1] 1-8 Încingere1 (1-8).

încins2 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 73 / Pl: ~uri / E: încinge2] 1-4 Încingere2 (1-4).

ÎNCÍNS1 s. n. Faptul de a (se) încinge2.Expr. La încinsul brîului = la cingătoare, la brîu, la mijlocul corpului. Pe Toma mi-l tăia Pe la furca peptului, La încinsul brîului. ALECSANDRI, P. P. 73.

încins a. fig. aprins: încins de grija țării OD. ║ n. încingere: la încinsul brâului POP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încíns (înfierbântare, înfășurare) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCINS s. încingere, înfășurare, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua (pe cineva) la încins expr. a bate (pe cineva).

Intrare: încins (înfășurare)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsul
  • încinsu‑
  • ‑ncinsul
  • ‑ncinsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsului
  • ‑ncinsului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încins (înfășurare)

etimologie: