13 definiții pentru închizătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIZĂTOÁRE, închizători, s. f. Dispozitiv de închidere a unei uși (v. clanță), a unui geamantan, a unei cărți etc. Carte veche, legată în piele, cu închizători de alamă.

ÎNCHIZĂTOÁRE ~óri n. Dispozitiv pentru închidere. /a închide + suf. ~ătoare

închizătoáre f., pl. orĭ. Lucru care servește la închidere, cum e ușa, fereastra, o sponcă care ar închide scoarțele uneĭ cărțĭ scorțite, un capac ș. a.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător.

închizător, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: închide + -ător] 1 a Care închide. 2 sm (Înv) Temnicer. 3 Dispozitiv cu care se închide. 4 sf Clanță. 5 sf Cataramă. 6 sf Mod de închidere a unui obiect. 7 sn Dispozitiv de împingere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 8 sf Loc unde se închid animalele sau păsările de casă Si: coteț, poiată.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s. n., s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizători] – Închide + suf. -ător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închizătoáre (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art. închizătórii; pl. închizătóri

închizătoáre (dispozitiv de închidere a unui obiect) s. f., g.-d. art. închizătórii; pl. închizătóri

închizătoáre s. f., pl. închizătoare / închizători


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHIZĂTOÁRE s. v. paranteză.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE (< închide) s. n., s. f. 1. (MILIT.) Dispozitiv care închide partea dinapoi a țevii gurilor de foc de infanterie și de artilerie. 2. S. f. Dispozitiv de închidere a unui obiect. 3. S. m. (La rugby) Nume dat ultimului jucător din grămadă.

Intrare: închizătoare
închizătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarea
  • ‑nchizătoarea
plural
  • închizători
  • ‑nchizători
  • închizătorile
  • ‑nchizătorile
genitiv-dativ singular
  • închizători
  • ‑nchizători
  • închizătorii
  • ‑nchizătorii
plural
  • închizători
  • ‑nchizători
  • închizătorilor
  • ‑nchizătorilor
vocativ singular
plural
închizătoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarea
  • ‑nchizătoarea
plural
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarele
  • ‑nchizătoarele
genitiv-dativ singular
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarei
  • ‑nchizătoarei
plural
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarelor
  • ‑nchizătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închizătoare

  • 1. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Carte veche, legată în piele, cu închizători de alamă.
      surse: DLRLC
  • surse: Sinonime

etimologie:

  • închide + sufix -ător.
    surse: DEX '09