16 definiții pentru închircire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

închircire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: închirci] (Reg) 1-3 Chircire (1-3).

ÎNCHIRCÍRE s. f. (Reg.) Faptul de a se închirci.V. închirci.

ÎNCHIRCÍRE s. f. (Reg.) Faptul de a se închirci.V. închirci.

închirci vr [At: DA ms / Pzi: ~cesc / E: în- + chirci] (Reg) 1-4 A se chirci (1-4).

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.

A SE ÎNCHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se ghemui (la pământ); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta îndeajuns. /în + a chirci

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închircíre (reg.) s. f., g.-d. art. închircírii

închircíre s. f., g.-d. art. închircírii

închircí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 închirceáscă

închircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. închirceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHIRCÍRE s. 1. v. chircire. 2. v. pipernicire.

ÎNCHIRCIRE s. 1. chircire, contractare, ghemuire, strîngere, zgîrcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. chircire, degenerare, pipernicire, sfrijire, (reg.) șiștăvire. (~ unei plante.)

ÎNCHIRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.

ÎNCHIRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 2. a se chirci, a degenera, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: închircire
închircire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închircire
  • ‑nchircire
  • închircirea
  • ‑nchircirea
plural
  • închirciri
  • ‑nchirciri
  • închircirile
  • ‑nchircirile
genitiv-dativ singular
  • închirciri
  • ‑nchirciri
  • închircirii
  • ‑nchircirii
plural
  • închirciri
  • ‑nchirciri
  • închircirilor
  • ‑nchircirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închircire

etimologie:

  • vezi închirci
    surse: DEX '98 DEX '09

închirci închircire

  • 1. regional A se chirci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chirci pipernici un exemplu
    exemple
    • Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + chirci
    surse: DEX '98 DEX '09