10 definiții pentru încetișor încetișorul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCETIȘÓR adv. Diminutiv al lui încet; încetinel (2). ♦ (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul. – Încet + suf. -ișor.

ÎNCETIȘÓR adv. Diminutiv al lui încet; încetinel (2). ♦ (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul. – Încet + suf. -ișor.

încetișor, ~oa [At: ALECSANDRI, P. P. 315 / Pl: ~oare / E: încet + -șor] a 1 Domol. 2-3 av (Șhp) Încetinel (2-3). 4-5 sn (Îe) A lua pe cineva (sau a o lua) cu ~ul (A lua pe cineva sau) a o lua cu blândețe, cu tact, cu binișorul.

ÎNCETIȘÓR adv. Diminutiv al lui încet1. Plecară, încetișor, de-a lungul străzilor ude și pustii. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul floarei. CREANGĂ, A. 53. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179. Duceți caru-ncetișor, Că-i rănit bietul fecior. ALECSANDRI, P. P. 315. ◊ (Substantivat, în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a o lua) cu binișorul. Deacă voiți și vă place Să vă răspundem cu pace, O luați cu-ncetișorul. TEODORESCU, P. P. 170. – Forme gramaticale: (în expr.) încetișorul.

ÎNCETIȘÓR1 adv. (diminutiv de la încet) Nu prea repede. ◊ Cu ~ul cu binișorul. /încet + suf. ~ișor

ÎNCETIȘÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial (diminutiv de la încet) Cam încet; destul de încet. /încet + suf. ~ișor

încetișór adv. Cam încet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCETIȘÓR adv. v. agale.

ÎNCETIȘOR adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Intrare: încetișor
încetișor adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • încetișor
  • ‑ncetișor
încetișorul non-lexem
Non-lexem (NL5)
  • încetișorul
  • ‑ncetișorul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încetișor încetișorul

  • 1. Diminutiv al lui încet (1.); încetinel (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agale încetinel (adv.) 4 exemple
    exemple
    • Plecară, încetișor, de-a lungul străzilor ude și pustii. VLAHUȚĂ, O. A. 135.
      surse: DLRLC
    • Mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul floarei. CREANGĂ, A. 53.
      surse: DLRLC
    • Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179.
      surse: DLRLC
    • Duceți caru-ncetișor, Că-i rănit bietul fecior. ALECSANDRI, P. P. 315.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat expresie (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Deacă voiți și vă place Să vă răspundem cu pace, O luați cu-ncetișorul. TEODORESCU, P. P. 170.
        surse: DLRLC
  • comentariu expresie Forme gramaticale: încetișorul.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Încet + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98