13 definiții pentru încet (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încet, ~ea [At: NECULCE, ap. LET. II, 374/7 / V: (îvr) cet, cea / Pl: ~eți, ~e / E: ml *qu(i)etus, -a, -um] 1 a (D. mișcări, acțiuni; îoc iute, repede) Cu viteză redusă Si: domol, lin, liniștit. 2 a (D. oameni) Care reacționează cu întârziere. 3 a Delicat. 4 a (D. timp) Care trece greu. 5 a (D. oameni) Care face ceva în ritm lent. 6 a (D. judecată, gândire) Care raționează cu greutate. 7 s (Înv) Liniște. 8 s (Înv) Vreme liniștită. 9 av Fără grabă Si: alene, pe nesimțite, potolit. 10 av (Exclamativ; îe) Încet! încet (domnule)! Nu te înfuria. 11-12 av (Îlav) ~-~ sau cu ~ul, cu ~ul, ori -ul cu ~ul, (înv) pre ~(ul), sau pren~(-), ori prin cet(ul), sau pe ~ul (Treptat și) cu mare atenție. 13-14 a, av (D. sunete, melodii etc.) (Care este) cu intensitate scăzută, abia auzit. 15 av În surdină. 16 av Cu glas coborât Si: molcom. 17 a Blând. 18 a Pașnic.

ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

ÎNCÉT2, -EÁTĂ, înceți, -te, adj. 1. Liniștit, lin, domol. Hora e înceată. DELAVRANCEA, la TDRG. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63. ♦ (Despre persoane și manifestările lor) Care se mișcă sau gîndește cu greutate; greoi. Era cam încet la cap și n-ar fi știut răspunde, deși un răspuns este. DUMITRIU, P. F. 22. Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. 2. (Despre sunete, melodii etc.) Cu o slabă sonoritate, abia auzit. Înceată, melodia părea mai mult un murmur abia înțeles al firii. MIHALE, O. 159. Numai frînturi de glasuri mai picurau ca din necunoscut, încete, rare. SADOVEANU, O. I 354. Miros, lumină și un cîntec nesfîrșit, încet, dulce... îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8.

ÎNCÉT2 înceátă (~ți, ~te) 1) Care se produce fără grabă; lin; domol. Scurgere înceată. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de iuțeală, de repeziciune; domol. Mișcări ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusă; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorbă înceată. /<lat. qu[i]etus

încet a. și adv. 1. domol: cu glas blând, duios, încet EM.; 2. nu curând; încet-încet, cu timpul; 3. binișor: umblă încet [Lat. vulg. QUETUS = clasic QUIETUS]. ║ n. lipsă de repeziciune: încetul cu încetul.

încét, -ceátă adj., pl. ețĭ, ete (lat. in, în și quetus îld. quietus, liniștit, part. d. quiéscere, a liniști; it. cheto, pv. quet, fr. coi, sp. pg. quedo. V. achit, cvit, fit). Liniștit, lent: lucrare înceată. Domol, moleșit, bleg: om încet. Adv. Nu răpede: a merge, a dicta încet. Nu tare, cu voce joasă: a vorbi încet. Cu atențiune, cu mișcări lente: cu lucrurile supțirĭ trebuĭe să umbli încet. Încet-încet (˘ ˉ ˘ ˘) saŭ încetu cu încetu, pe nesimțite, lent: încetu cu încetu se face oțetu (Prov.). – În Trans. și cet. V. cu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încét1 adj. m., pl. încéți; f. înceátă, pl. încéte

încét adj. m., pl. încéți; f. sg. înceátă, pl. încéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÉT adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

ÎNCET adj., adv. 1. adj. domol, lent, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 2. adv. agale, alene, binișor, domol, incetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.) 3. adj. greoi, lent, moale, molatic, molîu, (înv.) târziu, zăbavnic. (Om ~ în mișcări.) 4. adv. (MUZ.) adagio, lento, rar. 5. adj. coborît, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 6. adv. (MUZ.) piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încét (înceátă), adj.1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. înțet. Lat. quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), der. intern, sau din lat. quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s. f. (lipsă de iuțeală); încetinitor, s. n. (care micșorează viteza); încetinel (var. încetișor), adv. (agale; ușurel).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da sonorul mai încet expr. a coborî tonul, a vorbi mai încet.

Intrare: încet (adj.)
încet1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A37)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încet
  • ‑ncet
  • încetul
  • încetu‑
  • ‑ncetul
  • ‑ncetu‑
  • încea
  • ‑ncea
  • înceata
  • ‑nceata
plural
  • înceți
  • ‑nceți
  • înceții
  • ‑nceții
  • încete
  • ‑ncete
  • încetele
  • ‑ncetele
genitiv-dativ singular
  • încet
  • ‑ncet
  • încetului
  • ‑ncetului
  • încete
  • ‑ncete
  • încetei
  • ‑ncetei
plural
  • înceți
  • ‑nceți
  • înceților
  • ‑nceților
  • încete
  • ‑ncete
  • încetelor
  • ‑ncetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încet (adj.)

  • 1. Fără viteză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domol lin (adj.) liniștit diminutive: încetinel (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Hora e înceată. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: greoi 2 exemple
      exemple
      • Era cam încet la cap și n-ar fi știut răspunde, deși un răspuns este. DUMITRIU, P. F. 22.
        surse: DLRLC
      • Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Înceată, melodia părea mai mult un murmur abia înțeles al firii. MIHALE, O. 159.
      surse: DLRLC
    • Numai frînturi de glasuri mai picurau ca din necunoscut, încete, rare. SADOVEANU, O. I 354.
      surse: DLRLC
    • Miros, lumină și un cîntec nesfîrșit, încet, dulce... îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8.
      surse: DLRLC

etimologie: