18 definiții pentru încețoșare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCEȚOȘÁRE s. f. Faptul de a se încețoșa.V. încețoșa.

ÎNCEȚOȘÁRE s. f. Faptul de a se încețoșa.V. încețoșa.

încețoșare sf [At: DA ms / Pl: ări / E: încețoșa] 1 (Fig) Împăienjenire a privirii. 2 Îmbolnăvire a ochilor de albeață. 3 Lăsare a ceții.

ÎNCEȚOȘÁRE s. f. Acțiunea de a se încețoșa și rezultatul ei.

ÎNCEȚOȘÁ, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.

ÎNCEȚOȘÁ, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.

încețoșa vr [At: MAT. FOLK. 1593 / V: (rar) ~ceța / Pzi: ez / E: în- + cețos] (Fig; d. ochi sau vedere) 1 A se împăienjeni. 2 (Fig; d. ochi) A se îmbolnăvi de albeață. 3 A se lăsa ceață.

ÎNCEȚOȘÁ, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. impers. A se lăsa ceață, a se face ceață. Afară s-a încețoșat.Fig. (Despre ochi sau priviri) A se împăienjeni. Mergea cu ochii minții deschiși înspre adîncul sufletului, cu privirile încețoșate de-o lumină sfioasă, ca de vis. MIHALE, O. 236.

A SE ÎNCEȚOȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea ceață. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înnegura; a se tulbura; a se întuneca. S-au ~at ochii. /în + cețos

A ÎNCEȚOȘÁ ~éz tranz. A face să se încețoșeze. /în + cețos

încețéz v. tr. Umplu de ceață: zarea s’a încețat. – Și încețoșez: ochiĭ mi-ĭ încețoșa (CL. 1922, 370).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încețoșáre s. f., g.-d. art. încețoșắrii

încețoșáre s. f., g.-d. art. încețoșării

încețoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 încețoșeáză; conj. prez. 3 încețoșéze; ger. încețoșấnd

încețoșá vb., ind. prez. 3 sg. încețoșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. încețoșéze; ger. încețoșând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCEȚOȘÁRE s. v. împăienjenire.

ÎNCEȚOȘARE s. împăienjenire, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)

ÎNCEȚOȘÁ vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. v. împăienjeni.

ÎNCEȚOȘA vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. a (se) împăienjeni, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

A se încețoșa ≠ a se limpezi

Intrare: încețoșare
încețoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încețoșare
  • ‑ncețoșare
  • încețoșarea
  • ‑ncețoșarea
plural
  • încețoșări
  • ‑ncețoșări
  • încețoșările
  • ‑ncețoșările
genitiv-dativ singular
  • încețoșări
  • ‑ncețoșări
  • încețoșării
  • ‑ncețoșării
plural
  • încețoșări
  • ‑ncețoșări
  • încețoșărilor
  • ‑ncețoșărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încețoșare

  • 1. Faptul de a se încețoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împăienjenire

etimologie:

  • vezi încețoșa
    surse: DEX '98 DEX '09

încețoșa încețoșare

etimologie:

  • În + cețos
    surse: DEX '98 DEX '09