17 definiții pentru încărca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încărca [At: NECULCE, ap. LET. II, 248/14 / V: (reg) ~car~ / Pzi: ~carc / E: ml *incarricare] 1 vt A umple un vehicul, un recipient etc. cu ceva. 2 vt A pune o greutate mare într-un vehicul sau pe spinarea unui animal pentru a o transporta. 3 vt A introduce într-o armă de foc un proiectil cu material exploziv sau un cartuș. 4-5 vtr A (se) acoperi (de). 6-7 vtr (A-și lua sau) a i se încredința foarte multe sarcini. 8 vt A decora excesiv. 9 vt (Fig) A exagera cu scopul de a înșela. 10 vt (Spc) A adăuga, fraudulos, un plus la un bilanț. 11 vt (Îe) A-și ~ stomacul cu... A mânca prea mult. 12 vt (Îe) A-și ~ sufletul cu... A-și împovăra conștiința. 13 vt A acumula energie (într-o baterie electrică, pe armăturile condensatoarelor etc. 14-15 vt (Fam; fig; îe) A-și ~ bateriile A se reface (fizic sau) psihic Cf a se întrema, a se odihni. 16 vt (Înv; fig; d. ton, glas) A îngroșa. 17 vt (Fig) A copleși. 18 vt (Fig) A lovi. 19 vr (Nob) A sări în spatele cuiva. 20-21 vr (Nob; șfg) A se agăța de cineva.

ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela). 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. ♦ (Inform.) A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru. – Lat. *incarricare.

ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală. 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un vehicul sau la un recipient) A umple (total sau parțial) cu ceva. Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202. Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. LIT. POP. I 622. ♦ (Complementul indică povara care se transportă) A pune, a îngrămădi într-un vehicul sau a așeza pe spinarea unei persoane sau a unui animal (pentru a fi transportat). Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201. Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101. Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588. ◊ (Complementul indică persoana sau animalul care transportă povara) I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. V. I 90. ♦ (Rar, glumeț) A lovi (cu...). Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. V. I 22. ♦ (Cu privire la o gură de foc) A umple cu proiectil și cu material explozibil. Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104. Mă duc să-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65. ♦ A așeza o sarcină pe un obiect. 2. A acoperi, a umple; a împodobi. Un sat răsare... cu livezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74. ◊ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fig. Ochii, blajini la liniște, – la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12. 3. Fig. A exagera, a umfla, a spori, a mări (cu scopul de a înșela). Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73. ♦ (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punînd mai mult decît trebuie. Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. 4. Fig. (În unele construcții fixe) A-și încărca stomacul = a mînca prea mult. A-și încărca sufletul = a-și împovăra conștiința (cu un păcat). Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81. Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252. Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45. A fi încărcat de ani = a fi în vîrstă, bătrîn. Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. 5. A acumula energie în acumulatoare electrice (prin legarea lor la o rețea de curent continuu). ♦ A acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.

încărcá vb. I în expr. a-și încărca bateriile A căpăta noi forțe, a se întrema ◊ „I.L., redactorul șef, s-a dedulcit la vacanță [...] În timp ce dânsul își încarcă bateriile, tranziția merge înainte.” Expr. Mag. 32/95 p. 24

A ÎNCĂRCÁ încárc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povară (pentru a fi transportată). ~ carul cu fân.A-și ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-și împovăra conștiința. 2) (ființe) A pune să care greutăți. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune într-un vehicul, într-un recipient sau pe spinarea unei ființe. 4) (arme de foc) A umple cu încărcătură. 5) A face să poarte multe poveri; a împovăra. ◊ Încărcat de ani a fi bătrân. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mări înșelând. ~ nota de plată. 7) A umple de murdărie. Încărcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o rețea de curent continuu). ~ o baterie electrică. /<lat. incarricare

încărcà v. 1. a pune o sarcină: a încărca un cal; 2. a exagera: a încărca o socoteală; 3. a cita cu profuziune: a încărca o operă cu citate; 4. a pune praf și plumb într’o armă de foc: a încărca o pușcă. [Lat. CARRICARE, lit. a pune în car].

încárc, a -cărcá v. tr. (d. lat. in, în și cárrico, -áre, încarc, d. carrus și carrum, car; it. [in] carcare și [in] caricare, pv. sp. [en] cargar, fr. charger, cat. pg. [en] carregar. V. cargobot, caricatură, descarc, șarjă). Pun o sarcină pe cineva: a încărca un cal, un hamal, o căruță. Ĭaŭ ca să transport: corabia încarcă marfă. Exagerez, unflu: a încărca o socoteală, un cont. Pun prea multe ornamente: a încarca o rochie, o casă. Pun praf și proĭectile într’o armă de foc: a încarca o pușcă. V. intr. Încarc la socoteală, încarc pe cineva la socoteală, pun prea mult în socoteala luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încărcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încárc, 3 încárcă

încărcá vb., ind. prez. 1 sg. încárc, 3 sg. și pl. încárcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂRCÁ vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fân.) 2. v. împovăra. 3. v. umple.

ÎNCĂRCÁ vb. v. exagera.

ÎNCĂRCA vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fîn.) 2. a (se) acoperi, a (se) umple, (prin nordul Mold.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.)

A încărca ≠ a descărca


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încărcá (încárc, încărcát), vb.1. A umple cu ceva. – 2. A împovăra, a copleși. – 3. A bate, a ciomăgi. – 4. (Înv.) A însărcina. – Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. Lat. carrĭcāre, cf. carcati în Glosele de la Reichenau (Pușcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR), cf. alb. ngarkoń (Philippide, II, 644), it. (in)carricare, prov., sp. (en)cargar, fr. charger (v. fr. enchargier), cat., port. encarregar.Der. încărcat, adj. (umplut; plin cu ceva; f. rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz, cf. grea, sp. cargada; încărcător, s. n. (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc); încărcător, s. m. (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie); încărcătură, s. f. (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană); încărcătoare, s. f. (rampă de încărcare). Cf. descărca.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și încărca bateriile expr. 1. a prinde puteri. 2. a consuma băuturi alcoolice.

Intrare: încărca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încărca
  • ‑ncărca
  • încărcare
  • ‑ncărcare
  • încărcat
  • ‑ncărcat
  • încărcatu‑
  • ‑ncărcatu‑
  • încărcând
  • ‑ncărcând
  • încărcându‑
  • ‑ncărcându‑
singular plural
  • încarcă
  • ‑ncarcă
  • încărcați
  • ‑ncărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încarc
  • ‑ncarc
(să)
  • încarc
  • ‑ncarc
  • încărcam
  • ‑ncărcam
  • încărcai
  • ‑ncărcai
  • încărcasem
  • ‑ncărcasem
a II-a (tu)
  • încarci
  • ‑ncarci
(să)
  • încarci
  • ‑ncarci
  • încărcai
  • ‑ncărcai
  • încărcași
  • ‑ncărcași
  • încărcaseși
  • ‑ncărcaseși
a III-a (el, ea)
  • încarcă
  • ‑ncarcă
(să)
  • încarce
  • ‑ncarce
  • încărca
  • ‑ncărca
  • încărcă
  • ‑ncărcă
  • încărcase
  • ‑ncărcase
plural I (noi)
  • încărcăm
  • ‑ncărcăm
(să)
  • încarcăm
  • ‑ncarcăm
  • încărcam
  • ‑ncărcam
  • încărcarăm
  • ‑ncărcarăm
  • încărcaserăm
  • ‑ncărcaserăm
  • încărcasem
  • ‑ncărcasem
a II-a (voi)
  • încărcați
  • ‑ncărcați
(să)
  • încarcați
  • ‑ncarcați
  • încărcați
  • ‑ncărcați
  • încărcarăți
  • ‑ncărcarăți
  • încărcaserăți
  • ‑ncărcaserăți
  • încărcaseți
  • ‑ncărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • încarcă
  • ‑ncarcă
(să)
  • încarce
  • ‑ncarce
  • încărcau
  • ‑ncărcau
  • încărca
  • ‑ncărca
  • încărcaseră
  • ‑ncărcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încărca încărcare

  • 1. tranzitiv A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: umple antonime: descărca 3 exemple
    exemple
    • Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202.
      surse: DLRLC
    • Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24.
      surse: DLRLC
    • Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. LIT. POP. I 622.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201.
        surse: DLRLC
      • Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101.
        surse: DLRLC
      • Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588.
        surse: DLRLC
      • I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. V. I 90.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar glumeț A lovi (cu...).
      surse: DLRLC sinonime: lovi un exemplu
      exemple
      • Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. V. I 22.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104.
        surse: DLRLC
      • Mă duc să-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi, a (se) umple (de...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acoperi umple împodobi 3 exemple
    exemple
    • Un sat răsare... cu livezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232.
      surse: DLRLC
    • Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74.
      surse: DLRLC
    • figurat Ochii, blajini la liniște, – la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A exagera cu scopul de a înșela.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exagera mări spori (verb) umfla 2 exemple
    exemple
    • Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73.
      surse: DLRLC
    • Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin specializare A socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela).
      surse: DEX '09
      • diferențiere (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punând mai mult decât trebuie.
        surse: DLRLC sinonime: înșela (amăgi)
  • 4. tranzitiv expresie A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânca
  • 5. tranzitiv expresie A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împovăra 3 exemple
    exemple
    • Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81.
      surse: DLRLC
    • Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252.
      surse: DLRLC
    • Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45.
      surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv expresie A fi încărcat de ani = a fi în vârstă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36.
      surse: DLRLC
  • 7. tranzitiv A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acumula
    • 7.1. informatică A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru.
      surse: DEX '09

etimologie: