17 definiții pentru încărca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela). 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. ♦ (Inform.) A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru. – Lat. *incarricare.

încărca [At: NECULCE, ap. LET. II, 248/14 / V: (reg) ~car~ / Pzi: ~carc / E: ml *incarricare] 1 vt A umple un vehicul, un recipient etc. cu ceva. 2 vt A pune o greutate mare într-un vehicul sau pe spinarea unui animal pentru a o transporta. 3 vt A introduce într-o armă de foc un proiectil cu material exploziv sau un cartuș. 4-5 vtr A (se) acoperi (de). 6-7 vtr (A-și lua sau) a i se încredința foarte multe sarcini. 8 vt A decora excesiv. 9 vt (Fig) A exagera cu scopul de a înșela. 10 vt (Spc) A adăuga, fraudulos, un plus la un bilanț. 11 vt (Îe) A-și ~ stomacul cu... A mânca prea mult. 12 vt (Îe) A-și ~ sufletul cu... A-și împovăra conștiința. 13 vt A acumula energie (într-o baterie electrică, pe armăturile condensatoarelor etc. 14-15 vt (Fam; fig; îe) A-și ~ bateriile A se reface (fizic sau) psihic Cf a se întrema, a se odihni. 16 vt (Înv; fig; d. ton, glas) A îngroșa. 17 vt (Fig) A copleși. 18 vt (Fig) A lovi. 19 vr (Nob) A sări în spatele cuiva. 20-21 vr (Nob; șfg) A se agăța de cineva.

ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală. 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un vehicul sau la un recipient) A umple (total sau parțial) cu ceva. Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202. Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. LIT. POP. I 622. ♦ (Complementul indică povara care se transportă) A pune, a îngrămădi într-un vehicul sau a așeza pe spinarea unei persoane sau a unui animal (pentru a fi transportat). Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201. Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101. Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588. ◊ (Complementul indică persoana sau animalul care transportă povara) I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. V. I 90. ♦ (Rar, glumeț) A lovi (cu...). Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. V. I 22. ♦ (Cu privire la o gură de foc) A umple cu proiectil și cu material explozibil. Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104. Mă duc să-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65. ♦ A așeza o sarcină pe un obiect. 2. A acoperi, a umple; a împodobi. Un sat răsare... cu livezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74. ◊ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fig. Ochii, blajini la liniște, – la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12. 3. Fig. A exagera, a umfla, a spori, a mări (cu scopul de a înșela). Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73. ♦ (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punînd mai mult decît trebuie. Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. 4. Fig. (În unele construcții fixe) A-și încărca stomacul = a mînca prea mult. A-și încărca sufletul = a-și împovăra conștiința (cu un păcat). Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81. Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252. Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45. A fi încărcat de ani = a fi în vîrstă, bătrîn. Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. 5. A acumula energie în acumulatoare electrice (prin legarea lor la o rețea de curent continuu). ♦ A acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.

încărcá vb. I în expr. a-și încărca bateriile A căpăta noi forțe, a se întrema ◊ „I.L., redactorul șef, s-a dedulcit la vacanță [...] În timp ce dânsul își încarcă bateriile, tranziția merge înainte.” Expr. Mag. 32/95 p. 24

A ÎNCĂRCÁ încárc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povară (pentru a fi transportată). ~ carul cu fân.A-și ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-și împovăra conștiința. 2) (ființe) A pune să care greutăți. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune într-un vehicul, într-un recipient sau pe spinarea unei ființe. 4) (arme de foc) A umple cu încărcătură. 5) A face să poarte multe poveri; a împovăra. ◊ Încărcat de ani a fi bătrân. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mări înșelând. ~ nota de plată. 7) A umple de murdărie. Încărcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o rețea de curent continuu). ~ o baterie electrică. /<lat. incarricare

încărcà v. 1. a pune o sarcină: a încărca un cal; 2. a exagera: a încărca o socoteală; 3. a cita cu profuziune: a încărca o operă cu citate; 4. a pune praf și plumb într’o armă de foc: a încărca o pușcă. [Lat. CARRICARE, lit. a pune în car].

încárc, a -cărcá v. tr. (d. lat. in, în și cárrico, -áre, încarc, d. carrus și carrum, car; it. [in] carcare și [in] caricare, pv. sp. [en] cargar, fr. charger, cat. pg. [en] carregar. V. cargobot, caricatură, descarc, șarjă). Pun o sarcină pe cineva: a încărca un cal, un hamal, o căruță. Ĭaŭ ca să transport: corabia încarcă marfă. Exagerez, unflu: a încărca o socoteală, un cont. Pun prea multe ornamente: a încarca o rochie, o casă. Pun praf și proĭectile într’o armă de foc: a încarca o pușcă. V. intr. Încarc la socoteală, încarc pe cineva la socoteală, pun prea mult în socoteala luĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încarc, 3 încarcă

încărcá vb., ind. prez. 1 sg. încárc, 3 sg. și pl. încárcă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂRCÁ vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fân.) 2. v. împovăra. 3. v. umple.

ÎNCĂRCA vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fîn.) 2. a (se) acoperi, a (se) umple, (prin nordul Mold.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încărcá (încárc, încărcát), vb.1. A umple cu ceva. – 2. A împovăra, a copleși. – 3. A bate, a ciomăgi. – 4. (Înv.) A însărcina. – Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. Lat. carrĭcāre, cf. carcati în Glosele de la Reichenau (Pușcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR), cf. alb. ngarkoń (Philippide, II, 644), it. (in)carricare, prov., sp. (en)cargar, fr. charger (v. fr. enchargier), cat., port. encarregar.Der. încărcat, adj. (umplut; plin cu ceva; f. rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz, cf. grea, sp. cargada; încărcător, s. n. (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc); încărcător, s. m. (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie); încărcătură, s. f. (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană); încărcătoare, s. f. (rampă de încărcare). Cf. descărca.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și încărca bateriile expr. 1. a prinde puteri. 2. a consuma băuturi alcoolice.

Intrare: încărca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încărca
  • ‑ncărca
  • încărcare
  • ‑ncărcare
  • încărcat
  • ‑ncărcat
  • încărcatu‑
  • ‑ncărcatu‑
  • încărcând
  • ‑ncărcând
  • încărcându‑
  • ‑ncărcându‑
singular plural
  • încarcă
  • ‑ncarcă
  • încărcați
  • ‑ncărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încarc
  • ‑ncarc
(să)
  • încarc
  • ‑ncarc
  • încărcam
  • ‑ncărcam
  • încărcai
  • ‑ncărcai
  • încărcasem
  • ‑ncărcasem
a II-a (tu)
  • încarci
  • ‑ncarci
(să)
  • încarci
  • ‑ncarci
  • încărcai
  • ‑ncărcai
  • încărcași
  • ‑ncărcași
  • încărcaseși
  • ‑ncărcaseși
a III-a (el, ea)
  • încarcă
  • ‑ncarcă
(să)
  • încarce
  • ‑ncarce
  • încărca
  • ‑ncărca
  • încărcă
  • ‑ncărcă
  • încărcase
  • ‑ncărcase
plural I (noi)
  • încărcăm
  • ‑ncărcăm
(să)
  • încarcăm
  • ‑ncarcăm
  • încărcam
  • ‑ncărcam
  • încărcarăm
  • ‑ncărcarăm
  • încărcaserăm
  • ‑ncărcaserăm
  • încărcasem
  • ‑ncărcasem
a II-a (voi)
  • încărcați
  • ‑ncărcați
(să)
  • încarcați
  • ‑ncarcați
  • încărcați
  • ‑ncărcați
  • încărcarăți
  • ‑ncărcarăți
  • încărcaserăți
  • ‑ncărcaserăți
  • încărcaseți
  • ‑ncărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • încarcă
  • ‑ncarcă
(să)
  • încarce
  • ‑ncarce
  • încărcau
  • ‑ncărcau
  • încărca
  • ‑ncărca
  • încărcaseră
  • ‑ncărcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încărca, încarcverb

  • 1. tranzitiv A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: umple antonime: descărca
    • format_quote Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202. DLRLC
    • format_quote Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. DLRLC
    • format_quote Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. LIT. POP. I 622. DLRLC
    • 1.1. A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201. DLRLC
      • format_quote Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101. DLRLC
      • format_quote Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588. DLRLC
      • format_quote I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. V. I 90. DLRLC
    • 1.2. rar glumeț A lovi (cu...). DLRLC
      sinonime: lovi
      • format_quote Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. V. I 22. DLRLC
    • 1.3. A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104. DLRLC
      • format_quote Mă duc să-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi, a (se) umple (de...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un sat răsare... cu livezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. DLRLC
    • format_quote Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii, blajini la liniște, – la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A exagera cu scopul de a înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73. DLRLC
    • format_quote Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. DLRLC
    • 3.1. prin specializare A socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela). DEX '09
      • diferențiere (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punând mai mult decât trebuie. DLRLC
        sinonime: înșela
  • 4. tranzitiv A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acumula
    • 4.1. informatică A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru. DEX '09
  • chat_bubble tranzitiv A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mânca
  • chat_bubble tranzitiv A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împovăra
    • format_quote Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81. DLRLC
    • format_quote Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252. DLRLC
    • format_quote Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45. DLRLC
  • chat_bubble tranzitiv A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.