11 definiții pentru încăpușa încăpuși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încăpușa v vz încăpuși

ÎNCĂPUȘÁ, pers. 3 încăpușează, vb. I. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușí vb. IV] – În + căpușă.

ÎNCĂPUȘÁ vb. I v. încăpuși.

încăpuși viim [At: DA ms / V: (cscj ) ~șa / Pzi: p 3 ește / E: în- + căpușă] (Reg) A înmuguri.

ÎNCĂPUȘÍ vb. IV v. încăpușa.

ÎNCĂPUȘÍ, pers. 3 încăpușește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușá vb. I] – În + căpușă.

căpușésc v. intr. (d. căpușă). Rar. Înmuguresc. – Și înc- (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încăpușá/încăpușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. încăpușeáză/încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușá/încăpușeá; conj. prez. 3 să încăpușéze/să încăpușeáscă

încăpușí vb., ind. prez. 3 sg. încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușeá, conj. prez. 3 sg. și pl. încăpușeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂPUȘÍ vb. v. înmuguri, muguri.

încăpuși vb. v. ÎNMUGURI. MUGURI.

Intrare: încăpușa
verb (V202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpușa
  • ‑ncăpușa
  • încăpușare
  • ‑ncăpușare
  • încăpușat
  • ‑ncăpușat
  • încăpușatu‑
  • ‑ncăpușatu‑
  • încăpușând
  • ‑ncăpușând
  • încăpușându‑
  • ‑ncăpușându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • încăpușea
  • ‑ncăpușea
(să)
  • încăpușeze
  • ‑ncăpușeze
  • încăpușa
  • ‑ncăpușa
  • încăpușă
  • ‑ncăpușă
  • încăpușase
  • ‑ncăpușase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • încăpușea
  • ‑ncăpușea
(să)
  • încăpușeze
  • ‑ncăpușeze
  • încăpușau
  • ‑ncăpușau
  • încăpușa
  • ‑ncăpușa
  • încăpușaseră
  • ‑ncăpușaseră
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpuși
  • ‑ncăpuși
  • încăpușire
  • ‑ncăpușire
  • încăpușit
  • ‑ncăpușit
  • încăpușitu‑
  • ‑ncăpușitu‑
  • încăpușind
  • ‑ncăpușind
  • încăpușindu‑
  • ‑ncăpușindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • încăpușește
  • ‑ncăpușește
(să)
  • încăpușească
  • ‑ncăpușească
  • încăpușea
  • ‑ncăpușea
  • încăpuși
  • ‑ncăpuși
  • încăpușise
  • ‑ncăpușise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • încăpușesc
  • ‑ncăpușesc
(să)
  • încăpușească
  • ‑ncăpușească
  • încăpușeau
  • ‑ncăpușeau
  • încăpuși
  • ‑ncăpuși
  • încăpușiseră
  • ‑ncăpușiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)