9 definiții pentru încălcare

ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei. – V. încălca.

ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei. – V. încălca.

ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca. 1. Intrare samavolnică pe un teritoriu străin; invadare, cotropire. Era vorba de o încălcare de șase mii de fălci. SADOVEANU, O. VII 107. 2. Fig. Nerespectare a unor obligații, nesocotire a drepturilor cuiva; abatere de la o dispoziție legală. Încălcarea disciplinei de stat de către un comunist este în același timp și o încălcare a disciplinei de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 47.

încălcáre s. f., g.-d. art. încălcắrii; pl. încălcắri

încălcáre s. f., g.-d. art. încălcării; pl. încălcări

ÎNCĂLCÁRE s. 1. v. cotropire. 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ legii, a unei înțelegeri.)

încălcare f. 1. călcare sau năvălire; 2. fig. uzurpare.

*încălcáre f. Acțiunea de a încălca, de a uzurpa. Fig. Arogare de drepturĭ. În poezie, trecerea unuĭ cuvînt în versu următor (fr. enjambement). V. încalc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLCÁRE s. 1. cotropire, invadare, invazie, năpădire, (pop.) călcáre, (înv.) cupríndere, cupríns, năbușeálă, stropșitúră. (~ unui teritoriu străin.) 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricáre. (~ legii, a unei înțelegeri.)

Intrare: încălcare
încălcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încălcare încălcarea
plural încălcări încălcările
genitiv-dativ singular încălcări încălcării
plural încălcări încălcărilor
vocativ singular
plural