10 definiții pentru încălțări încălțare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Înv. și reg.) Încălțăminte. – Pluralul lui încălțare.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Regional) Încălțăminte. Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94. Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22. Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundare a ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

încălțare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 10/1 / Pl: ări / E: încălța] 1 Punere a încălțămintei în picioare Si: încălțat1 (1), încălțătură (3). 2 Oferire de încălțăminte cuiva Si: încățat1 (2). 3 (Îrg; lpl) Încălțăminte. 4 Montare de șine metalice la roțile căruțelor și la tălpile săniilor Si: încălțat1 (4). 5 (Pfm) Înșelare. 6 (Înv; arg) Arestare.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

încălțáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Azĭ nord. Încălțăminte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălțắri (înv., reg.) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLȚĂRI s. pl. v. încălțăminte.

încălțări s. pl. v. ÎNCĂLȚĂMINTE.

Intrare: încălțări
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțarea
  • ‑ncălțarea
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțările
  • ‑ncălțările
genitiv-dativ singular
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțării
  • ‑ncălțării
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțărilor
  • ‑ncălțărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălțări încălțare (numai) plural

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94.
      surse: DLRLC
    • Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22.
      surse: DLRLC
    • Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încălța
    surse: DEX '98 DEX '09