19 definiții pentru încâlcit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încâlcit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încâlci] 1-3 Încâlcire (1, 3-4).

încâlcit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 176/25 / Pl: ~iți, ~e / E: încâlci] 1 (D. fire de ață, de păr etc.) încurcat2 (1). 2 (Spc) Nepieptănat. 3 (Reg; îcs) Pânză ~ă Joc nedefinit mai îndeaproape. 4 (D. drumuri, străzi etc.) Întortocheat. 5 (D. lucruri) Învălmășit. 6 (D. o problemă, o afacere etc.) Complicat. 7 (Fig; d. gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz. 8 (D. scris) Ilizibil. 9 (Fig; d. oameni) Cu mintea greoaie, întunecată.

ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.

ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂLCÍT adj. 1. v. încurcat. 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. v. complicat. 4. v. confuz.

ÎNCÂLCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCÂLCI și A SE ÎNCÂLCI. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe coturi. /v. a (se) încâlci

încâlci [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER. III, 175 / V: (rar) ~câi~, (nob) -călăci / Pzi: ~Icesc / E: în- + călți] 1-2 vtr A (se) încurca (fire de ață, de păr etc.). 3 vr (Fig; d. gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. 4 vt (Îe) A ~ ițele cuiva A dejuca planurile cuiva.

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

ÎNCÎLCÍ, încîlcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la fire, păr etc.) A încurca. Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. ◊ (Cu inversarea construcției) Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. ◊ Refl. Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ Fig. (Despre probleme, idei, vorbe, afaceri etc.) Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088.

ÎNCÎLCÍT, -Ă, încîlciți, -te, adj. (Mai ales despre fire, păr) Amestecat unul cu altul astfel încît cu greu se pot desface; încurcat. În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. Era minunea satului- un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Scînteie desperarea în ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55. Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184. ♦ (Despre gînduri, idei, vorbe) Confuz, obscur, greu de înțeles, neclar. Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437. ♦ (Despre scris) Neciteț. M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 încâlceáscă

ÎNCÂLCÍ vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.

A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi

A SE ÎNCÂLCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fire, ațe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface ușor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlți

A ÎNCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenția; a încurca. /în + câlți

încâlcì v. 1. a se încurca (vorbind de firele de cânepă sau de păr): 2. fig. a (se) încurca în genere. [Derivat din câlți: metaforă luată din tehnica torsului și analogă cu a încurca ițele].

încîlcésc v. tr. (vsl. *klŭčiti, ca’n sŭklŭčiti, a încreți, d. klŭkŭ, urzeală; rus. klok, kločók, cĭuf, moț, kločitĭ, a încîlci. V. cîlțĭ. Cp. cu colcovan). Încurc, amestec (ițele, firele, sfoara, păru). Fig. A încîlci lucrurile, afacerile.

încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încâlceáscă

ÎNCÂLCI vb. 1. a (se) amesteca, a (se) încurca, (reg.) a (se) bălmăji, (înv.) a (se) zăminti. (Ițele s-au ~.) 2. a (se) complica, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

ÎNCÎLCIT adj. 1. amestecat, încurcat. (Fire ~.) 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. complicat, încurcat. (Trebuie rezolvată această problemă ~.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.)

Intrare: încâlcit
încâlcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâlcit
  • ‑ncâlcit
  • încâlcitul
  • încâlcitu‑
  • ‑ncâlcitul
  • ‑ncâlcitu‑
  • încâlci
  • ‑ncâlci
  • încâlcita
  • ‑ncâlcita
plural
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
  • încâlciții
  • ‑ncâlciții
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitele
  • ‑ncâlcitele
genitiv-dativ singular
  • încâlcit
  • ‑ncâlcit
  • încâlcitului
  • ‑ncâlcitului
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitei
  • ‑ncâlcitei
plural
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
  • încâlciților
  • ‑ncâlciților
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitelor
  • ‑ncâlcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încâlcit

  • 1. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încurcat (adj.) 3 exemple
    exemple
    • În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31.
      surse: DLRLC
    • Era minunea satului – un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. A. II 291.
      surse: DLRLC
    • Scînteie desperarea în ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Despre drumuri, străzi etc.:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întortocheat 2 exemple
      exemple
      • Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55.
        surse: DLRLC
      • Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Despre gânduri, idei, vorbe etc.:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: confuz neclar obscur 3 exemple
      exemple
      • Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217.
        surse: DLRLC
      • Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15.
        surse: DLRLC
      • Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Despre scris:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ilizibil neciteț neclar un exemplu
      exemple
      • M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încâlci
    surse: DEX '98 DEX '09

încâlci încâlcire încâlcit

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) încurca fire de ață, de păr etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încurca antonime: descâlci 4 exemple
    exemple
    • Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93.
      surse: DLRLC
    • Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186.
      surse: DLRLC
    • Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47.
      surse: DLRLC
    • Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: complica antonime: limpezi 2 exemple
    exemple
    • Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182.
      surse: DLRLC
    • Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + câlți
    surse: DEX '98 DEX '09