5 definiții pentru încâinit încânit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încâinit, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 31 / Pl: ~iți, ~e / E: încâini] (Rar) 1 Înrăit. 2 Câinos. 3 Încăpățânat.

ÎNCÂINÍT, -Ă, încâiniți, -te, adj. (Rar) Rău, câinos. ♦ Încăpățânat. – V. încâina.

ÎNCÎINÍT, -Ă, încîiniți, -te, adj. Rău, cîinos; încăpățînat. Încîinita de iapă... împreună cu mînzii, la porunca babei s-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. Un neghiob ce poartă-n piept Un suflet încîinit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53. – Variantă: (regional) încînít, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485) adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încâinít adj. m., pl. încâiníți; f. sg. încâinítă, pl. încâiníte

Intrare: încâinit
încâinit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitul
  • încâinitu‑
  • ‑ncâinitul
  • ‑ncâinitu‑
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinita
  • ‑ncâinita
plural
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâiniții
  • ‑ncâiniții
  • încâinite
  • ‑ncâinite
  • încâinitele
  • ‑ncâinitele
genitiv-dativ singular
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitului
  • ‑ncâinitului
  • încâinite
  • ‑ncâinite
  • încâinitei
  • ‑ncâinitei
plural
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâiniților
  • ‑ncâiniților
  • încâinite
  • ‑ncâinite
  • încâinitelor
  • ‑ncâinitelor
vocativ singular
plural
încânit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încânit
  • ‑ncânit
  • încânitul
  • încânitu‑
  • ‑ncânitul
  • ‑ncânitu‑
  • încâni
  • ‑ncâni
  • încânita
  • ‑ncânita
plural
  • încâniți
  • ‑ncâniți
  • încâniții
  • ‑ncâniții
  • încânite
  • ‑ncânite
  • încânitele
  • ‑ncânitele
genitiv-dativ singular
  • încânit
  • ‑ncânit
  • încânitului
  • ‑ncânitului
  • încânite
  • ‑ncânite
  • încânitei
  • ‑ncânitei
plural
  • încâniți
  • ‑ncâniți
  • încâniților
  • ‑ncâniților
  • încânite
  • ‑ncânite
  • încânitelor
  • ‑ncânitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încâinit încânit

  • exemple
    • Încîinita de iapă... împreună cu mînzii, la porunca babei s-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Un neghiob ce poartă-n piept Un suflet încîinit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • încâina
    surse: DEX '98