11 definiții pentru înalt (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înalt, ~ă [At: CORESI, PS. 277/4 / V: (înv) analt, înant, îralt, nalt, nant, ralt / Pl: ~lți, ~ea, ~uri sn / E: ml in altum] 1 a Care se ridică mult în sus. 2 a (D. persoane) Care este de statură mare. 3 a (D. sunete) Acut (4). 4 a (Fig; d. tensiunea curentului electric; d. presiuni) Care are valoare sau măsură mare. 5 a (Fiz; d. frecvență) Care are un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 6-7 a (Fig; d. persoane) Care este situat pe o treaptă (socială sau) valorică importantă Si: superior, important. 8 a (Fig; d. persoane) Nobil. 9 a (D. stil) Elevat (3). 10 a (Fig; rar) Profund. 11 a (Înv) Semeț (1). 12 sn (Gfg) Altitudine. 13 sn (Fig; îs) ~ul cerului Boltă cerească. 14 a Distins. 15 a Măreț. 16 a Generos. 17 a Eminent. 18 a (Înv) Trufaș. 19 sn Înălțime. 20 a (Îs) ~ă fidelitate Calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore. corectată

ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

ÎNÁLT1, înalturi, s. n. Înălțime. Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181. ◊ Înaltul cerului (sau văzduhului) = bolta cerească. În sfîrșit, s-a coborît, din înaltul cerului, noaptea. STANCU, U.R.S.S. 114. Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566. Cade din înaltul ceriului. EMINESCU, N. 23.

ÎNÁLT2 ~uri n. v. ÎNĂLȚIME.~ul cerului bolta cerească; firmament. /<lat. in altum

înált și nalt și (est) nant, -ă adj. (lat. in, în, și altus, înalt, care e un part. d. álere, a nutri; it. sp. pg. alto, sic. autu, fr. haut, pv. aut, cat. alt. V. aliment). Mare, care se ridică maĭ sus de cît alțiĭ: munte, copac, om înalt. Fig. Distins pin rang, aŭgúst: un înalt personagiŭ, o pozițiune înaltă. Superior, sublim: cugetărĭ înalte. Muz. Ascuțit, de sus: voce înaltă. S. n. fără pl. În înaltu ceruluĭ, foarte sus, la mare înălțime.

înnant, ~ă a vz înalt

nant, nantă a, sn vz înalt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNÁLT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. înălțime. (În ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. important. 7. adj. v. ridicat.

ÎNALT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. înălțime. (În ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut, ascuțit, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 5. adj. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Face parte dintr-o familie ~.) 6. adj. important, însemnat, (înv.) însemnător. (Deține un post ~.) 7. adj. ridicat, superior. (Nivel ~ de trai.)

Intrare: înalt (s.n.)
înalt1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltul
  • înaltu‑
  • ‑naltul
  • ‑naltu‑
plural
  • înalturi
  • ‑nalturi
  • înalturile
  • ‑nalturile
genitiv-dativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltului
  • ‑naltului
plural
  • înalturi
  • ‑nalturi
  • înalturilor
  • ‑nalturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înalt (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Înaltul cerului (sau văzduhului) = bolta cerească.
      surse: DLRLC sinonime: firmament 3 exemple
      exemple
      • În sfîrșit, s-a coborît, din înaltul cerului, noaptea. STANCU, U.R.S.S. 114.
        surse: DLRLC
      • Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566.
        surse: DLRLC
      • Cade din înaltul ceriului. EMINESCU, N. 23.
        surse: DLRLC

etimologie: