12 definiții pentru înțepătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțepătu sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: înțepa + -(ă)tură)] 1 Înțepare (2). 2 Efect produs prin înțepare (2). 3 Loc unde a intrat un obiect ascuțit. 4 (Med) Puncție. 5 (Med) Rană mică provocată prin înțepare (2). 6 Gaură făcută de insecte pe fructe, lemne etc. 7 Furnicătură pe sub piele Si: înțepare (7). 8 (Fig) Înțepare (9). 9 (Fig; îs) O ~ de om Persoană care poate fi jignită foarte ușor.

ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.

ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.

ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Împunsătură; efectul produs de o înțepare și locul unde s-a produs aceasta; (la pl.) furnicături (sub piele). Înțepătură de viespe.Înțepături dese, ca de perie, i se ridicau din tălpi către genunchi, furnicîndu-i mușchii și oasele. MIHALE, O. 190. Oricîte înțepături mi-au alergat din ceafă pînă în tălpi, totuși am răspuns ca un viteaz. GALACTION, O. I 82. Parcă s-au mai alinat înțepăturile reumatismului. CARAGIALE, O. II 228. ◊ (Poetic) Înțepăturile reci ale ploii. DUMITRIU, N. 151. ◊ Fig. Se înălțau stelele cele dintîi, palide înțepături albe pe boltă, împrejurul luceafărului. DUMITRIU, V. L. 97. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică. Nevasta înțelegea, ceva, dar era bănuitoare... și deprinsă să răsară la orice înțepătură. SADOVEANU, B. 8.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚEPĂTÚRĂ s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țânțar.) 3. v. pișcătură. 4. v. junghi. 5. (MED.; la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)

ÎNȚEPĂTÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.

ÎNȚEPĂTÚRĂ ~i f. 1) Senzație dureroasă provocată prin înțepare; împunsătură. 2) Loc unde s-a produs o înțepare; împunsătură. 3) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; împunsătură; șfichi. /a înțepa + suf. ~ătură

înțepătură f. efectul înțepării (și fig.).

înțepătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde a intrat țeapa, ghimpele, acu: curgea sîngele pin înțepătură.

înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri

ÎNȚEPĂTU s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țînțar.) 3. pișcătură. (~ a vinului, a unei mîncări picante.) 4. înjunghietură, junghi, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ în partea dreaptă.) 5. (la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)

înțepătu s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.

Intrare: înțepătură
înțepătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepătu
  • ‑nțepătu
  • înțepătura
  • ‑nțepătura
plural
  • înțepături
  • ‑nțepături
  • înțepăturile
  • ‑nțepăturile
genitiv-dativ singular
  • înțepături
  • ‑nțepături
  • înțepăturii
  • ‑nțepăturii
plural
  • înțepături
  • ‑nțepături
  • înțepăturilor
  • ‑nțepăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțepătură

  • 1. Efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furnicătură împunsătură înțepare 6 exemple
    exemple
    • Înțepătură de viespe.
      surse: DLRLC
    • Înțepături dese, ca de perie, i se ridicau din tălpi către genunchi, furnicîndu-i mușchii și oasele. MIHALE, O. 190.
      surse: DLRLC
    • Oricîte înțepături mi-au alergat din ceafă pînă în tălpi, totuși am răspuns ca un viteaz. GALACTION, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Parcă s-au mai alinat înțepăturile reumatismului. CARAGIALE, O. II 228.
      surse: DLRLC
    • poetic Înțepăturile reci ale ploii. DUMITRIU, N. 151.
      surse: DLRLC
    • figurat Se înălțau stelele cele dintîi, palide înțepături albe pe boltă, împrejurul luceafărului. DUMITRIU, V. L. 97.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică.
    exemple
    • Nevasta înțelegea, ceva, dar era bănuitoare... și deprinsă să răsară la orice înțepătură. SADOVEANU, B. 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înțepa + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98