19 definiții pentru înțărca înțerca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțărca [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~țer~ / Pzi: înțarc și (înv) înțărc / E: în + țarc] 1 vt A înceta alăptarea copiilor sau a puilor de mamifere, dezvățându-i astfel de supt. 2 vt (Pop; îe) Unde (și-)a ~t dracul copiii Foarte departe. 3 vt (Îae) Dincolo de limitele lumii cunoscute. 4 vr (Înv) A refuza să fie alăptat. 5 vt (Pop; îe) L-a ~t dracul Se spune despre un om foarte șiret. 6 vt (Reg) A mulge oile. 7 vi (D. mamifere) A nu mai avea lapte. 8-9 vtr (Fig) A (se) lipsi de un lucru bun, a (se) priva de ceva plăcut. 10 vt (Fig; fam) A dezobișnui, a dezvăța pe cineva de ceva. 11 vt (Fig; îe) A ~t Bălaia Cineva nu va mai primi un lucru bun și nemeritat.

ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.

ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.

ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la copii sau la puii de mamifere) A opri definitiv de a mai suge lapte, a dezvăța de supt. Ar fi bine să lași copilul aci barem pănă-l va-nțărca împărăteasa. RETEGANUL. P. I 32. ◊ Refl. pas. Astăzi se înțarcă mieii și oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142. După maximum trei luni, [mieii] se înțarcă și de aici încolo se numesc cîrlani. ȘEZ. VII 192. ◊ Expr. Unde și-a înțărcat dracul copiii v. drac. A fi înțărcat de dracu (sau de Scaraoțchi), se spune despre un om foarte șiret. Mare hîtru mai ești!... Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi. ALECSANDRI, T. 242. 2. Intranz. (Despre mamifere) A nu mai avea lapte, a pierde laptele. Vaca a înțărcat.Expr. (Popular și familiar) A înțărcat bălaia v. bălai. 3. Tranz. Fig. (Familiar) A nu mai pune cuiva la dispoziție un lucru cu care a fost obișnuit; a dezobișnui, a dezvăța (pe cineva) de ceva. După un timp, coana Liza i-a oferit țaței Niculina numai cafea. Mai tîrziu a înțărcat-o cu totul. PAS, Z. I 85. ◊ Refl. pas. Se va înțărca în școală de toate prostiile. VORNIC, P. 225.

A ÎNȚĂRCÁ înțárc 1. tranz. 1) (sugaci) A opri definitiv de la supt. ◊ Unde și-a ~t dracul copiii a) unde nimeni nu știe; b) undeva foarte departe. 2) fig. A face să se lase de o deprindere (rea); a dezvăța; a dezobișnui. 2. intranz. (despre femelele mamifere) A nu mai da lapte; a nu se mai mulge. /în + țarc

înțărcà v. 1. a desvăța de țâță: a înțărca un miel, un copil; 2. fig. a lipsi, a priva de ceva; s’o mai înțărce cu petrecerile. [Metaforă luată din graiul ciobănesc: lit. a pune vitele în țarc spre a le despărți să nu mai sugă].

înțerca v vz înțărca

înțárc, a -țărca v. tr. (d. țarc). Dezvăț de țîță: a înțărca un mel, un copil. Fig. Am înțărcat hoțiile, le-am suprimat (Amintirile Col. Salomon, Vălenĭ, 1910, 18). V. intr. Nu maĭ daŭ lapte, vorbind de mame: vaca a înțărcat. Fig. Încetez cu, sfîrșesc cu: ĭa maĭ înțarc-o cu beția! A înțărcat Bălaĭa (numele vaciĭ), s’a sfîrșit cu cutare chilipir! Unde șĭ-a înțărcat dracu copiiĭ, foarte departe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțărcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 înțárcă, 1 pl. înțărcắm; conj. prez. 3 înțárce

înțărcá vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 sg. și pl. înțárcă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțárce

înțărca (ind. prez. 1 sg. înțărc)

înțerc, -țearcă 3, -țerce 3 conj., -țercat prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚĂRCÁ vb. (înv. și reg.) a întiri. (A ~ un copil.)

ÎNȚĂRCÁ vb. v. debarasa, descotorosi, dezbăra, dezobișnui, dezvăța, lăsa, scăpa.

ÎNȚĂRCA vb. (înv. și reg.) a întiri. (A ~ un copil.)

înțărca vb. v. DEBARASA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. DEZOBIȘNUI. DEZVĂȚA. LĂSA. SCĂPA.

A înțărca ≠ a alăpta, a mulge


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înțărcá, înțărc, vb. tranz. – 1. A întrerupe alăptatul natural. 2. A dezobișnui pe cineva de un nărav. – Din în- + țarc (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înțărcat bălaia! expr. gata!, s-a terminat!; nu mai sunt resurse!

unde a dus mutu’ iapa / și-a înțărcat dracul copiii / și-a pierdut dracul potcoavele expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului.

Intrare: înțărca
verb (VT75)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțărca
  • ‑nțărca
  • înțărcare
  • ‑nțărcare
  • înțărcat
  • ‑nțărcat
  • înțărcatu‑
  • ‑nțărcatu‑
  • înțărcând
  • ‑nțărcând
  • înțărcându‑
  • ‑nțărcându‑
singular plural
  • înțarcă
  • ‑nțarcă
  • înțărcați
  • ‑nțărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțărc
  • ‑nțărc
  • înțarc
  • ‑nțarc
(să)
  • înțărc
  • ‑nțărc
  • înțarc
  • ‑nțarc
  • înțărcam
  • ‑nțărcam
  • înțărcai
  • ‑nțărcai
  • înțărcasem
  • ‑nțărcasem
a II-a (tu)
  • înțărci
  • ‑nțărci
  • înțarci
  • ‑nțarci
(să)
  • înțărci
  • ‑nțărci
  • înțarci
  • ‑nțarci
  • înțărcai
  • ‑nțărcai
  • înțărcași
  • ‑nțărcași
  • înțărcaseși
  • ‑nțărcaseși
a III-a (el, ea)
  • înțarcă
  • ‑nțarcă
(să)
  • înțărce
  • ‑nțărce
  • înțarce
  • ‑nțarce
  • înțărca
  • ‑nțărca
  • înțărcă
  • ‑nțărcă
  • înțărcase
  • ‑nțărcase
plural I (noi)
  • înțărcăm
  • ‑nțărcăm
(să)
  • înțărcăm
  • ‑nțărcăm
  • înțărcam
  • ‑nțărcam
  • înțărcarăm
  • ‑nțărcarăm
  • înțărcaserăm
  • ‑nțărcaserăm
  • înțărcasem
  • ‑nțărcasem
a II-a (voi)
  • înțărcați
  • ‑nțărcați
(să)
  • înțărcați
  • ‑nțărcați
  • înțărcați
  • ‑nțărcați
  • înțărcarăți
  • ‑nțărcarăți
  • înțărcaserăți
  • ‑nțărcaserăți
  • înțărcaseți
  • ‑nțărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțarcă
  • ‑nțarcă
(să)
  • înțărce
  • ‑nțărce
  • înțarce
  • ‑nțarce
  • înțărcau
  • ‑nțărcau
  • înțărca
  • ‑nțărca
  • înțărcaseră
  • ‑nțărcaseră
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțerca
  • ‑nțerca
  • înțercare
  • ‑nțercare
  • înțercat
  • ‑nțercat
  • înțercatu‑
  • ‑nțercatu‑
  • înțercând
  • ‑nțercând
  • înțercându‑
  • ‑nțercându‑
singular plural
  • înțearcă
  • ‑nțearcă
  • înțercați
  • ‑nțercați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțerc
  • ‑nțerc
(să)
  • înțerc
  • ‑nțerc
  • înțercam
  • ‑nțercam
  • înțercai
  • ‑nțercai
  • înțercasem
  • ‑nțercasem
a II-a (tu)
  • înțerci
  • ‑nțerci
(să)
  • înțerci
  • ‑nțerci
  • înțercai
  • ‑nțercai
  • înțercași
  • ‑nțercași
  • înțercaseși
  • ‑nțercaseși
a III-a (el, ea)
  • înțearcă
  • ‑nțearcă
(să)
  • înțerce
  • ‑nțerce
  • înțerca
  • ‑nțerca
  • înțercă
  • ‑nțercă
  • înțercase
  • ‑nțercase
plural I (noi)
  • înțercăm
  • ‑nțercăm
(să)
  • înțercăm
  • ‑nțercăm
  • înțercam
  • ‑nțercam
  • înțercarăm
  • ‑nțercarăm
  • înțercaserăm
  • ‑nțercaserăm
  • înțercasem
  • ‑nțercasem
a II-a (voi)
  • înțercați
  • ‑nțercați
(să)
  • înțercați
  • ‑nțercați
  • înțercați
  • ‑nțercați
  • înțercarăți
  • ‑nțercarăți
  • înțercaserăți
  • ‑nțercaserăți
  • înțercaseți
  • ‑nțercaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțearcă
  • ‑nțearcă
(să)
  • înțerce
  • ‑nțerce
  • înțercau
  • ‑nțercau
  • înțerca
  • ‑nțerca
  • înțercaseră
  • ‑nțercaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțărca înțărcare înțerca

  • 1. tranzitiv A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întiri 3 exemple
    exemple
    • Ar fi bine să lași copilul aci barem pănă-l va-nțărca împărăteasa. RETEGANUL. P. I 32.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Astăzi se înțarcă mieii și oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv După maximum trei luni, [mieii] se înțarcă și de aici încolo se numesc cîrlani. ȘEZ. VII 192.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Unde și-a înțărcat dracul copiii.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie L-a înțărcat (sau a fi înțărcat de) dracul (sau Scaraoțchi), se spune despre un om foarte șiret.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mare hîtru mai ești!... Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi. ALECSANDRI, T. 242.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
  • 3. tranzitiv figurat familiar A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezobișnui dezvăța 2 exemple
    exemple
    • După un timp, coana Liza i-a oferit țaței Niculina numai cafea. Mai tîrziu a înțărcat-o cu totul. PAS, Z. I 85.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Se va înțărca în școală de toate prostiile. VORNIC, P. 225.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + țarc
    surse: DEX '09 DEX '98