10 definiții pentru înșelăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înșelăciune sf [At: CORESI, PS. 382 / V: (reg) ~șăl~, (înv) ~ure / Pl: ~ni / E: înșela + -ăciune] 1 Inducere în eroare Si: înșelătorie. 2 (Pex) Escrocherie. 3 Infidelitate.

ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înșela + suf. -ăciune.

ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înșela + suf. -ăciune.

ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare; p. ext. escrocherie, fraudă. V. minciună. S-au întrebuințat felurite mijloaceblîndețea, înșelăciunea, forța brutală – de prisos. BART, S. M. 90. (Cu pronunțare regională) I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.

înșelăciune f. 1. acțiunea de a (se) înșela; 2. mijloc întrebuințat pentru a înșela.

înșelăcĭúne f. (d. înșelat, part. d. înșel). Acțiunea de a înșela, fraudă: șarlataniĭ trăĭesc din înșelăcĭune (saŭ cu înșelăcĭunea).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înșelăciúne s. f., g.-d. art. înșelăciúnii; pl. înșelăciúni

înșelăciúne s. f., g.-d. art. înșelăciúnii; pl. înșelăciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȘELĂCIÚNE s. 1. v. înșelare. 2. v. adulter. 3. v. escrocherie. 4. v. înșelătorie. 5. înșelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)

ÎNȘELĂCIUNE s. 1. ademenire, amăgire, înșelare, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. (JUR.) adulter, infidelitate, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (~ în relațiile conjugale.) 3. escrocherie, hoție, impostură, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține numai de ~i.) 4. înșelătorie, (rar) mistificare, (înv. și reg.) marghiolie. (Un act de ~ grosolan.) 5. înșelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNȘELĂCIÚNE (< înșela) s. f. 1. Inducere în eroare; p. ext. escrocherie, fraudă. 2. (Dr.) Infracțiune constând în inducerea în eroare și păgubirea unei persoane prin prezentarea drept adevărate a unor fapte mincinoase sau invers, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva un anumit folos material.

Intrare: înșelăciune
înșelăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșelăciune
  • ‑nșelăciune
  • înșelăciunea
  • ‑nșelăciunea
plural
  • înșelăciuni
  • ‑nșelăciuni
  • înșelăciunile
  • ‑nșelăciunile
genitiv-dativ singular
  • înșelăciuni
  • ‑nșelăciuni
  • înșelăciunii
  • ‑nșelăciunii
plural
  • înșelăciuni
  • ‑nșelăciuni
  • înșelăciunilor
  • ‑nșelăciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înșelăciune

  • 1. Inducere în eroare.
    surse: DEX '09 DLRLC DE sinonime: înșelătorie 2 exemple
    exemple
    • S-au întrebuințat felurite mijloace – blîndețea, înșelăciunea, forța brutală – de prisos. BART, S. M. 90.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.
      surse: DLRLC
  • 2. drept Infracțiune constând în inducerea în eroare și păgubirea unei persoane prin prezentarea drept adevărate a unor fapte mincinoase sau invers, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva un anumit folos material.
    surse: DE

etimologie:

  • Înșela + sufix -ăciune.
    surse: DEX '09