6 definiții pentru înălbire

ÎNĂLBÍRE, înălbiri, s. f. Acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit1. ♦ (Hort.) Creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală. – V. înălbi.

ÎNĂLBÍRE, înălbiri, s. f. Acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit1. ♦ (Hort.) Creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală. – V. înălbi.

!înălbíre (î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbírii; pl. înălbíri

înălbíre s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înălbírii; pl. înălbíri

ÎNĂLBÍRE s. v. albire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNĂLBÍRE s. albire, (pop.) albeálă, înălbeálă. (~ pînzei.)

Intrare: înălbire
înălbire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înălbire înălbirea
plural înălbiri înălbirile
genitiv-dativ singular înălbiri înălbirii
plural înălbiri înălbirilor
vocativ singular
plural