16 definiții pentru înălbi nălbi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înălbi [At: BELDIMAN, V. P. I, 82/4 / V: (îvp) nălbi / Pzi: ~besc / E: în- + albi] 1-4 vir A deveni (mai) alb. 5-6 vtr (Pop) A (se) farda. 7 vt A vopsi în alb. 8 vt A decolora. 9 vi (Rar) A încărunți. 10-11 vtr (Fig) A (se) curăța. 12-13 vtr (Fig) A (se) purifica de păcate.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbí vb. IV] – În + albi.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbí vb. IV] – În + albi.

ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, inălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. ♦ Intranz. (Rar) A deveni alb, a părea alb. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58. – Variantă: nălbí (DELAVRANCEA, S. 165) vb. IV.

A ÎNĂLBÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. ~ rufele. 2. intranz. pop. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. [Sil. în-ăl-] /în + a albi

A SE ÎNĂLBÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoarea albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți.1 s-au ~it tâmplele. /în + a albi

înălbi v. 1. a albi: câte oase au înălbit! POP.; 2. a se face alb: se înălbi ca ceara. [Lat INALBESCERE]. V. nălbi.

NĂLBÍ vb. IV v. înălbi.

nălbì v. 1. a înălbi; 2. a albi pânza.

albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înălbí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbésc, imperf. 3 sg. înălbeá; conj. prez. 3 înălbeáscă

înălbí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbésc, imperf. 3 sg. înălbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂLBI vb. a (se) albi, (reg.) a (se) bili. (A ~ pînza.)

A (se) înălbi ≠ a (se) înnegri

Intrare: înălbi
  • silabație: î-năl-bi, în-ăl-bi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înălbi
  • ‑nălbi
  • înălbire
  • ‑nălbire
  • înălbit
  • ‑nălbit
  • înălbitu‑
  • ‑nălbitu‑
  • înălbind
  • ‑nălbind
  • înălbindu‑
  • ‑nălbindu‑
singular plural
  • înălbește
  • ‑nălbește
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înălbesc
  • ‑nălbesc
(să)
  • înălbesc
  • ‑nălbesc
  • înălbeam
  • ‑nălbeam
  • înălbii
  • ‑nălbii
  • înălbisem
  • ‑nălbisem
a II-a (tu)
  • înălbești
  • ‑nălbești
(să)
  • înălbești
  • ‑nălbești
  • înălbeai
  • ‑nălbeai
  • înălbiși
  • ‑nălbiși
  • înălbiseși
  • ‑nălbiseși
a III-a (el, ea)
  • înălbește
  • ‑nălbește
(să)
  • înălbească
  • ‑nălbească
  • înălbea
  • ‑nălbea
  • înălbi
  • ‑nălbi
  • înălbise
  • ‑nălbise
plural I (noi)
  • înălbim
  • ‑nălbim
(să)
  • înălbim
  • ‑nălbim
  • înălbeam
  • ‑nălbeam
  • înălbirăm
  • ‑nălbirăm
  • înălbiserăm
  • ‑nălbiserăm
  • înălbisem
  • ‑nălbisem
a II-a (voi)
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
(să)
  • înălbiți
  • ‑nălbiți
  • înălbeați
  • ‑nălbeați
  • înălbirăți
  • ‑nălbirăți
  • înălbiserăți
  • ‑nălbiserăți
  • înălbiseți
  • ‑nălbiseți
a III-a (ei, ele)
  • înălbesc
  • ‑nălbesc
(să)
  • înălbească
  • ‑nălbească
  • înălbeau
  • ‑nălbeau
  • înălbi
  • ‑nălbi
  • înălbiseră
  • ‑nălbiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nălbi
  • nălbire
  • nălbit
  • nălbitu‑
  • nălbind
  • nălbindu‑
singular plural
  • nălbește
  • nălbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nălbesc
(să)
  • nălbesc
  • nălbeam
  • nălbii
  • nălbisem
a II-a (tu)
  • nălbești
(să)
  • nălbești
  • nălbeai
  • nălbiși
  • nălbiseși
a III-a (el, ea)
  • nălbește
(să)
  • nălbească
  • nălbea
  • nălbi
  • nălbise
plural I (noi)
  • nălbim
(să)
  • nălbim
  • nălbeam
  • nălbirăm
  • nălbiserăm
  • nălbisem
a II-a (voi)
  • nălbiți
(să)
  • nălbiți
  • nălbeați
  • nălbirăți
  • nălbiserăți
  • nălbiseți
a III-a (ei, ele)
  • nălbesc
(să)
  • nălbească
  • nălbeau
  • nălbi
  • nălbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înălbi nălbi

  • 1. A face să devină alb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albi (verb) bili (vb.) antonime: înnegri 2 exemple
    exemple
    • [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331.
      surse: DLRLC
    • Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. EMINESCU, O. I 202.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv reflexiv rar A deveni alb, a părea alb.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + albi
    surse: DEX '98 DEX '09