8 definiții pentru înăduși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înăduși [At: HOGAȘ, H. 33 / S și: (înv) înnă~ / Pzi: esc / E: în- + năduși] 1-3 vitr (Reg) A (se) năduși. 4 vr (D. foc) A mocni.

ÎNĂDUȘÍ, înădușesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Reg.) A (se) năduși. – În + năduși.

ÎNĂDUȘÍ, înădușesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Reg.) A (se) năduși. – În + năduși.

A ÎNĂDUȘÍ înăduș tranz. 1) A face să se înădușe. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (carne, legume) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări) A împiedica să izbucnească sau să se dezvolte (prin violență); a reprima. ~ o răscoală. 5) A face să nu se mai producă. ~ un sunet. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna. /în + a năduși

A SE ÎNĂDUȘÍ mă înăduș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a aerului impur, a căldurii); a se sufoca. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năduși

înắduș, -ésc și (maĭ rar) nădușesc, a v. tr. (în și nă-dușesc, d. vsl. *ne-dušiti și za-dušiti, a sufoca, d. duhŭ, duh; rus. dušitĭ, a sufoca. V. năduf). Est. Asfixiez, sufoc, înăbuș. V. refl. Mă asfixiez. Vest (înădușesc și maĭ des nădușesc v. intr.). Asud, transpir. – Se zice și se scrie și înn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înădușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înădușésc, imperf. 3 sg. înădușeá; conj. prez. 3 înădușeáscă

înădușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înădușésc, imperf. 3 sg. înădușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înădușeáscă

înăduși (conj. înădușească)

Intrare: înăduși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușire
  • ‑nădușire
  • înădușit
  • ‑nădușit
  • înădușitu‑
  • ‑nădușitu‑
  • înădușind
  • ‑nădușind
  • înădușindu‑
  • ‑nădușindu‑
singular plural
  • înădușește
  • ‑nădușește
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușii
  • ‑nădușii
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (tu)
  • înădușești
  • ‑nădușești
(să)
  • înădușești
  • ‑nădușești
  • înădușeai
  • ‑nădușeai
  • înădușiși
  • ‑nădușiși
  • înădușiseși
  • ‑nădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înădușește
  • ‑nădușește
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușise
  • ‑nădușise
plural I (noi)
  • înădușim
  • ‑nădușim
(să)
  • înădușim
  • ‑nădușim
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușirăm
  • ‑nădușirăm
  • înădușiserăm
  • ‑nădușiserăm
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (voi)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
(să)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
  • înădușeați
  • ‑nădușeați
  • înădușirăți
  • ‑nădușirăți
  • înădușiserăți
  • ‑nădușiserăți
  • înădușiseți
  • ‑nădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușeau
  • ‑nădușeau
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușiseră
  • ‑nădușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăduși

etimologie:

  • În + năduși
    surse: DEX '98 DEX '09