7 definiții pentru înăbușire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși.

ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși.

înăbușire sf [At: DA ms / S și: (înv) înnă~/ Pl: ~ri / E: înăbuși] 1-2 (Rar) Țâșnire (a lacrimilor sau) a sângelui Si: înăbușit1 (1-2). 3 Împiedicare a creșterii și dezvoltării plantelor de către buruieni Si: înăbușit1 (3). 4 Înfășurare a cuiva în multe haine pentru a transpira ca să-i scadă febra Si: înăbușit1 (4). 5 Reprimare a acțiunilor, mișcărilor și manifestărilor sociale Si: înăbușit1 (5). 6 Sufocare. 7-8 Acoperire a focului cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit Si: înăbușit1 (7-8).

ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși. 1. Sufocare. 2. Reprimare. Înăbușirea criticii.Fără o luptă îndîrjită și fără înăbușirea prin forță a împotrivirii exploatatorilor nu poate fi construită societatea socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 444.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înăbușíre s. f., g.-d. art. înăbușírii

înăbușíre s. f., g.-d. art. înăbușírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂBUȘÍRE s. 1. v. asfixie. 2. v. reprimare. 3. v. stingere.

ÎNĂBUȘIRE s. 1. asfixie, asfixiere, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.) 2. reprimare, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.) 3. stingere. (~ unui incendiu.)

Intrare: înăbușire
înăbușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușire
  • ‑năbușire
  • înăbușirea
  • ‑năbușirea
plural
  • înăbușiri
  • ‑năbușiri
  • înăbușirile
  • ‑năbușirile
genitiv-dativ singular
  • înăbușiri
  • ‑năbușiri
  • înăbușirii
  • ‑năbușirii
plural
  • înăbușiri
  • ‑năbușiri
  • înăbușirilor
  • ‑năbușirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăbușire

  • 1. Acțiunea de a (se) înăbuși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sufocare
    • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Înăbușirea criticii.
        surse: DLRLC
      • Fără o luptă îndîrjită și fără înăbușirea prin forță a împotrivirii exploatatorilor nu poate fi construită societatea socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 444.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înăbuși
    surse: DEX '98 DEX '09