16 definiții pentru împrieteni împrietini


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrieteni [At: (a. 1841) PANN, ap. GCR 362 / V: (înv) ~prieat~, ~priit~, ~ret~, ~tini / Pzi: ~nesc / E: în- + prieten] 1 vt A face pe cineva prieten cu altcineva Si: (înv) a împrietenoși (1), a împrietnici (1). 2 vr A deveni prieten cu cineva Si: (înv) a se împrietenoși (2), a se împrietnici (2).

ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-.Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten.

ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-.Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten.

ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Mai ales construit cu prep. «cu») A intra în legături de prietenie, a deveni prieten (cu cineva). Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietenesc cu tine. COȘBUC, P. I 51. ◊ Fig. În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cîinii. VLAHUȚĂ, O. A. 145. Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. ISPIRESCU, L. 371. – Variantă: împrietini (SADOVEANU, E. 7) vb. IV.

A ÎMPRIETENÍ ~ésc tranz. A face să se împrietenească. [Sil. îm-pri-e-] /în + prieten

A SE ÎMPRIETENÍ mă ~ésc intranz. A stabili relații de prietenie; a deveni prieten cu cineva. ~ cu o fată. /în + prieten

împrietenì v. a (se) face prieten.

ÎMPRIETINÍ vb. IV v. împrieteni.

ÎMPRIETINÍ vb. IV v. împrieteni.

ÎMPRIETINÍ vb. IV v. împrieteni.

împrietenésc (vest) și -inésc (est) v. tr. Fac prieten: nevoĭa îĭ împrietenise. V. refl. Mă fac prieten: cînele une-orĭ se împrietenește cu pisica. – În Trans. împret-. Vechĭ și -tnicesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 împrieteneáscă

împrietení vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrieteneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRIETENÍ vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)

ÎMPRIETENI vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)

A se împrieteni ≠ a se îndușmăni, a se învrăjbi

Intrare: împrieteni
  • silabație: îm-pri-e-te-ni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrieteni
  • ‑mprieteni
  • împrietenire
  • ‑mprietenire
  • împrietenit
  • ‑mprietenit
  • împrietenitu‑
  • ‑mprietenitu‑
  • împrietenind
  • ‑mprietenind
  • împrietenindu‑
  • ‑mprietenindu‑
singular plural
  • împrietenește
  • ‑mprietenește
  • împrieteniți
  • ‑mprieteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrietenesc
  • ‑mprietenesc
(să)
  • împrietenesc
  • ‑mprietenesc
  • împrieteneam
  • ‑mprieteneam
  • împrietenii
  • ‑mprietenii
  • împrietenisem
  • ‑mprietenisem
a II-a (tu)
  • împrietenești
  • ‑mprietenești
(să)
  • împrietenești
  • ‑mprietenești
  • împrieteneai
  • ‑mprieteneai
  • împrieteniși
  • ‑mprieteniși
  • împrieteniseși
  • ‑mprieteniseși
a III-a (el, ea)
  • împrietenește
  • ‑mprietenește
(să)
  • împrietenească
  • ‑mprietenească
  • împrietenea
  • ‑mprietenea
  • împrieteni
  • ‑mprieteni
  • împrietenise
  • ‑mprietenise
plural I (noi)
  • împrietenim
  • ‑mprietenim
(să)
  • împrietenim
  • ‑mprietenim
  • împrieteneam
  • ‑mprieteneam
  • împrietenirăm
  • ‑mprietenirăm
  • împrieteniserăm
  • ‑mprieteniserăm
  • împrietenisem
  • ‑mprietenisem
a II-a (voi)
  • împrieteniți
  • ‑mprieteniți
(să)
  • împrieteniți
  • ‑mprieteniți
  • împrieteneați
  • ‑mprieteneați
  • împrietenirăți
  • ‑mprietenirăți
  • împrieteniserăți
  • ‑mprieteniserăți
  • împrieteniseți
  • ‑mprieteniseți
a III-a (ei, ele)
  • împrietenesc
  • ‑mprietenesc
(să)
  • împrietenească
  • ‑mprietenească
  • împrieteneau
  • ‑mprieteneau
  • împrieteni
  • ‑mprieteni
  • împrieteniseră
  • ‑mprieteniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrietini
  • ‑mprietini
  • împrietinire
  • ‑mprietinire
  • împrietinit
  • ‑mprietinit
  • împrietinitu‑
  • ‑mprietinitu‑
  • împrietinind
  • ‑mprietinind
  • împrietinindu‑
  • ‑mprietinindu‑
singular plural
  • împrietinește
  • ‑mprietinește
  • împrietiniți
  • ‑mprietiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrietinesc
  • ‑mprietinesc
(să)
  • împrietinesc
  • ‑mprietinesc
  • împrietineam
  • ‑mprietineam
  • împrietinii
  • ‑mprietinii
  • împrietinisem
  • ‑mprietinisem
a II-a (tu)
  • împrietinești
  • ‑mprietinești
(să)
  • împrietinești
  • ‑mprietinești
  • împrietineai
  • ‑mprietineai
  • împrietiniși
  • ‑mprietiniși
  • împrietiniseși
  • ‑mprietiniseși
a III-a (el, ea)
  • împrietinește
  • ‑mprietinește
(să)
  • împrietinească
  • ‑mprietinească
  • împrietinea
  • ‑mprietinea
  • împrietini
  • ‑mprietini
  • împrietinise
  • ‑mprietinise
plural I (noi)
  • împrietinim
  • ‑mprietinim
(să)
  • împrietinim
  • ‑mprietinim
  • împrietineam
  • ‑mprietineam
  • împrietinirăm
  • ‑mprietinirăm
  • împrietiniserăm
  • ‑mprietiniserăm
  • împrietinisem
  • ‑mprietinisem
a II-a (voi)
  • împrietiniți
  • ‑mprietiniți
(să)
  • împrietiniți
  • ‑mprietiniți
  • împrietineați
  • ‑mprietineați
  • împrietinirăți
  • ‑mprietinirăți
  • împrietiniserăți
  • ‑mprietiniserăți
  • împrietiniseți
  • ‑mprietiniseți
a III-a (ei, ele)
  • împrietinesc
  • ‑mprietinesc
(să)
  • împrietinească
  • ‑mprietinească
  • împrietineau
  • ‑mprietineau
  • împrietini
  • ‑mprietini
  • împrietiniseră
  • ‑mprietiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrieteni împrietenire împrietini

  • 1. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva.
    exemple
    • Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietenesc cu tine. COȘBUC, P. I 51.
      surse: DLRLC
    • figurat În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cîinii. VLAHUȚĂ, O. A. 145.
      surse: DLRLC
    • Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. ISPIRESCU, L. 371.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + prieten
    surse: DEX '98 DEX '09