12 definiții pentru împrejmui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.

împrejmui vt [At: VĂCĂRESCU, P. 163 / Pzi: ~esc / E: în- + preajmă] 1 A așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest Si: a îngrădi. 2 (Fig) A împresura.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A închide un loc de jur împrejur cu gard, cu spini etc.; a îngrădi. E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, D. 136. Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. Muncitorii sînt împrejmuiți de pretutindeni, și împinși sub lovituri, spre oraș. SAHIA, N. 45.

A ÎMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă

împrejmuĭésc v. tr. (d. preajmă). Îngrădesc. – În Trans. și prejmuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 împrejmuiáscă

împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrejmuiáscă

împrejmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiesc, conj. împrejmuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

ÎMPREJMUI vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

A împrejmui ≠ a dezgrădi

Intrare: împrejmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuire
  • ‑mprejmuire
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitu‑
  • ‑mprejmuitu‑
  • împrejmuind
  • ‑mprejmuind
  • împrejmuindu‑
  • ‑mprejmuindu‑
singular plural
  • împrejmuiește
  • ‑mprejmuiește
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrejmuiesc
  • ‑mprejmuiesc
(să)
  • împrejmuiesc
  • ‑mprejmuiesc
  • împrejmuiam
  • ‑mprejmuiam
  • împrejmuii
  • ‑mprejmuii
  • împrejmuisem
  • ‑mprejmuisem
a II-a (tu)
  • împrejmuiești
  • ‑mprejmuiești
(să)
  • împrejmuiești
  • ‑mprejmuiești
  • împrejmuiai
  • ‑mprejmuiai
  • împrejmuiși
  • ‑mprejmuiși
  • împrejmuiseși
  • ‑mprejmuiseși
a III-a (el, ea)
  • împrejmuiește
  • ‑mprejmuiește
(să)
  • împrejmuiască
  • ‑mprejmuiască
  • împrejmuia
  • ‑mprejmuia
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuise
  • ‑mprejmuise
plural I (noi)
  • împrejmuim
  • ‑mprejmuim
(să)
  • împrejmuim
  • ‑mprejmuim
  • împrejmuiam
  • ‑mprejmuiam
  • împrejmuirăm
  • ‑mprejmuirăm
  • împrejmuiserăm
  • ‑mprejmuiserăm
  • împrejmuisem
  • ‑mprejmuisem
a II-a (voi)
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
(să)
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
  • împrejmuiați
  • ‑mprejmuiați
  • împrejmuirăți
  • ‑mprejmuirăți
  • împrejmuiserăți
  • ‑mprejmuiserăți
  • împrejmuiseți
  • ‑mprejmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • împrejmuiesc
  • ‑mprejmuiesc
(să)
  • împrejmuiască
  • ‑mprejmuiască
  • împrejmuiau
  • ‑mprejmuiau
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuiseră
  • ‑mprejmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrejmui împrejmuire împrejmuit

  • 1. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: îngrădi antonime: dezgrădi 2 exemple
    exemple
    • E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, D. 136.
      surse: DLRLC
    • Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + preajmă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09