19 definiții pentru împietrit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împietrit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 325 / S și: ~pet~ / V: ~rat, ~pit~ / Pl: ~iți, ~e / E: împietri] 1 Transformat în stană de piatră Si: împietroșat (1). 2 Întărit ca piatra Si: împietroșat (2). 3 Care a devenit insensibil ca o piatră Si: împietroșat (3). 4 Înțepenit. 5 Care a încetat orice mișcare Si: împietroșat (5). 6 (Reg; d. dinți) Strepezit. 7 (îrg) Care a fost colorat cu ajutorul unui colorant mineral sub formă de piatră. 8 (Reg; d. ouă) Colorat în galben.

ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.

ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.

ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Prefăcut în piatră, petrificat. Cum sfîrși Afin această povestire se făcu cu totul de piatră, iar Dafin-Împărat și cu doamna Chiralina plînseră trei zile... apoi luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine și-l puseră în odaia lor. ISPIRESCU, L. 118. 2. Nemișcat, încremenit, înmărmurit, înlemnit, înghețat. Uracu, încăpățînat, ședea împietrit pe prispă. DUMITRIU, N. 93. Toți te priveau împietriți. CAMIL PETRESCU, T. II 225. Pe-nserat intrară în cetate și rămase împietriți văzînd toate ulițele pustii și iarba crescută cît omul pe uliți. POPESCU, B. II 87. 3. Fig. Nesimțitor, insensibil. Scotea lacrimi din orice inimă împietrită. CREANGĂ, A. 12. Cine poate avea așa de împietrită inimă încît să nu sîmtă în sufletul său cea mai mare compătimire și milă pentru acești nenorociți? DRĂGHICI, R. 21.

împietri [At: PSALT. 312/2 / V: (cscj) ~ra, petri / S și: ~pet~ / Pzi: ~resc / E: în- + piatră] 1-2 vtr A (se) transforma în stană de piatră Si: a împietroșa (1-2). 3-4 vtr A (se) face tare ca piatra Si: a împietroșa (3-4). 5-6 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni insensibil ca o piatră Si: a împietroșa (5-6), a înlemni (3-4). 7 vi A înțepeni. 8-9 vit (A nu mai mișca sau) a face să nu mai miște Si: a împietroșa (8-9). 10-11 vtr (Reg; d. dinți) A (se) strepezi. 12 vt (Îrg) A nuanța ceva folosind un colorant mineral sub formă de piatră. 13 vt (Reg; îe) Aouă A vopsi ouă în galben.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (În basme) A se preface în piatră. La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296. 2. Intranz. A rămîne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înmărmuri, a înlemni, a îngheța. Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363. Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ◊ Tranz. Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184. 3. Refl. Fig. A nu mai simți nimic, a deveni insensibil. Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58. După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Tranz. Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422. Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116.

A ÎMPIETRÍ ~ésc 1. tranz. A face să se împietrească. 2. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înmărmuri; a înlemni. [Sil. -pie-tri] /în + piatră

A SE ÎMPIETRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A se preface în piatră; a deveni piatră; a se pietrifica. 2) A se face tare ca piatra; a deveni tare ca piatra. Mortarul s-a ~it. 3) fig. A deveni insensibil; a se închide în sine; a înlemni. Zâmbetul i se ~ pe față. /în + piatră

împietrì v. 1. a (se) schimba în piatră; 2. fig. a. se face tare ca piatra: după suferiri multe inima se ’mpietrește GR. AL.

împe- (est) și împĭetresc (vest) v. tr. Petrific, fac de peatră orĭ ca de peatră: teroarea îĭ împetrise. Petruĭesc (vest). V. intr. Devin ca de peatră, înlemnesc, înmărmuresc: împetrise de spaĭmă. V. refl. Mă fac ca peatra: pămîntu se împetrise de uscăcĭune, inima i se împetrise de suferințe. – Vechĭ și -éz.

împĭetrésc, V. împetresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 împietreáscă

împietrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împietreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPIETRÍT adj. 1. v. petrificat. 2. v. înmărmurit.

ÎMPIETRIT adj. 1. petrificat, (înv. și pop.) mărmurit. (Un arbore ~.) 2. încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de uimire.)

ÎMPIETRÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. usca. 3. v. înmărmuri.

ÎMPIETRÍ vb. v. insensibiliza.

ÎMPIETRI vb. 1. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. 2. a se întări, a se învîrtoșa. (Pîinea s-a ~.) 3. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

împietri vb. v. INSENSIBILIZA.

Intrare: împietrit
împietrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împietrit
  • ‑mpietrit
  • împietritul
  • împietritu‑
  • ‑mpietritul
  • ‑mpietritu‑
  • împietri
  • ‑mpietri
  • împietrita
  • ‑mpietrita
plural
  • împietriți
  • ‑mpietriți
  • împietriții
  • ‑mpietriții
  • împietrite
  • ‑mpietrite
  • împietritele
  • ‑mpietritele
genitiv-dativ singular
  • împietrit
  • ‑mpietrit
  • împietritului
  • ‑mpietritului
  • împietrite
  • ‑mpietrite
  • împietritei
  • ‑mpietritei
plural
  • împietriți
  • ‑mpietriți
  • împietriților
  • ‑mpietriților
  • împietrite
  • ‑mpietrite
  • împietritelor
  • ‑mpietritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împietrit

  • 1. în basme Care a fost prefăcut în piatră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: petrificat un exemplu
    exemple
    • Cum sfîrși Afin această povestire se făcu cu totul de piatră, iar Dafin-Împărat și cu doamna Chiralina plînseră trei zile... apoi luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine și-l puseră în odaia lor. ISPIRESCU, L. 118.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Uracu, încăpățînat, ședea împietrit pe prispă. DUMITRIU, N. 93.
      surse: DLRLC
    • Toți te priveau împietriți. CAMIL PETRESCU, T. II 225.
      surse: DLRLC
    • Pe-nserat intrară în cetate și rămase împietriți văzînd toate ulițele pustii și iarba crescută cît omul pe uliți. POPESCU, B. II 87.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Scotea lacrimi din orice inimă împietrită. CREANGĂ, A. 12.
        surse: DLRLC
      • Cine poate avea așa de împietrită inimă încît să nu sîmtă în sufletul său cea mai mare compătimire și milă pentru acești nenorociți? DRĂGHICI, R. 21.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împietri
    surse: DEX '98 DEX '09

împietri împietrire împietrit

  • 1. intranzitiv reflexiv A se preface în piatră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: petrifica usca un exemplu
    exemple
    • La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A deveni tare ca piatra; a se întări.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: întări
  • 2. intranzitiv figurat A rămâne pe loc, nemișcat.
    exemple
    • Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363.
      surse: DLRLC
    • Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină insensibil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insensibiliza 4 exemple
      exemple
      • Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58.
        surse: DLRLC
      • După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6.
        surse: DLRLC
      • Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422.
        surse: DLRLC
      • Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + piatră
    surse: DEX '98 DEX '09