31 de definiții pentru împerechere împărechere împărecheare împerecheare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împerechere sf [At: VARLAAM, C. 189 / V: (Mol) ~păr~, ~chea~, împărecheare / S și: ~chie~ / P și: ~chie~ / Pl: ~ri / E: împerechea] 1 (Înv) Despărțire. 2 (Înv) Vrajbă. 3 (Înv) Îndoială. 4 Punere Împreună a două lucruri pentru a forma o pereche. 5 Potrivire a perechilor de animale în vederea montei. 6 (Pfm) Săvârșire a actului sexual Si: împreunare.

ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea.

ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea.

ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea. 1. Unire, asociere, combinare (în perechi). Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. ROM. 1953, nr. 2, 96. (În forma împărechere) De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79. 2. Împreunare sexuală. – Variantă: împărechere s. f.

împărechea v vz împerechea

împărecheare sf vz împerechere

împărechere sf vz împerechere

împerechea [At: PRAV. MOLD. 334 / V: (Mol) ~păr~ / S și: ~chia / P și: ~chia / Pzi: ~chez / E: în- + pereche] 1 vr (Înv) A se despărți. 2 vr (Înv) A se învrăjbi. 3-4 vtr A (se) uni pentru a forma o pereche Si: a (se) asocia. 5 vt A potrivi perechile de animale în vederea montei. 6 vrr A săvârși actul sexual Si: a se împreuna.

împerecheare sf vz împerechere

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.

ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.

ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Refl. (Despre ființe de sex opus) A se împreuna, a se uni. Und' s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. – Variantă: împărecheá vb. I.

A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea

A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea

împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi.

împerechiere f. 1. acțiunea de a (se) împerechia; 2. fig. neînțelegere.

împărechére f. Acțiunea de a se împărechea. Fig. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate.

împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară.

împerechéz, V. împărechez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri

împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri

împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 împerechéze; ger. împerechínd

împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. și pl. împerechéze; ger. împerechínd

împerechez, -chiază 3, -cheze 3 conj., -chiam 1 imp., -chiat prt., -chind ger., -chere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPERECHÉRE s. 1. (BIOL.) împreunare, (pop.) însoțire. (~ sexuală.) 2. v. îngemănare.

ÎMPERECHERE s. 1. împreunare, (pop.) însoțire. (~ sexuală.) 2. îngemănare, (livr.) geminație. (~ florală.)

ÎMPERECHEÁ vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

ÎMPERECHEÁ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.

ÎMPERECHEA vb. a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

împerechea vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

A (se) împerechea ≠ a (se) desperechea

Intrare: împerechere
împerechere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împerechere
  • ‑mperechere
  • împerecherea
  • ‑mperecherea
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherile
  • ‑mperecherile
genitiv-dativ singular
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherii
  • ‑mperecherii
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherilor
  • ‑mperecherilor
vocativ singular
plural
împărechere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărechere
  • ‑mpărechere
  • împărecherea
  • ‑mpărecherea
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherile
  • ‑mpărecherile
genitiv-dativ singular
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherii
  • ‑mpărecherii
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherilor
  • ‑mpărecherilor
vocativ singular
plural
împărecheare substantiv feminin
substantiv feminin (F115.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărecheare
  • ‑mpărecheare
  • împărechearea
  • ‑mpărechearea
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherile
  • ‑mpărecherile
genitiv-dativ singular
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherii
  • ‑mpărecherii
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherilor
  • ‑mpărecherilor
vocativ singular
plural
împerecheare substantiv feminin
substantiv feminin (F115.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împerecheare
  • ‑mperecheare
  • împerechearea
  • ‑mperechearea
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherile
  • ‑mperecherile
genitiv-dativ singular
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherii
  • ‑mperecherii
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherilor
  • ‑mperecherilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împerechere împărechere împărecheare împerecheare

  • 1. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Unire, asociere, combinare (în perechi).
      exemple
      • Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. ROM. 1953, nr. 2, 96.
        surse: DLRLC
      • De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Împreunare sexuală.
      surse: DLRLC sinonime: împreunare însoțire

etimologie:

  • vezi împerechea
    surse: DEX '98 DEX '09

împerechea împerecheat împerechere împărechea împărecheat împărechere împărecheare împerecheare

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asocia uni (verb) împreuna antonime: desperechea un exemplu
    exemple
    • Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A potrivi perechile de animale în vederea montei.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 2.1. reflexiv reciproc A săvârși actul sexual; a se împreuna.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împreuna un exemplu
      exemple
      • Und’ s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pereche
    surse: DEX '98 DEX '09