35 de definiții pentru împăienjenire împăiejenire împăinjenire păienjenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjeníre (SADOVEANU, M. 179), împăiejeníre (ODOBESCU, S. I 139), păienjeníre (DEȘLIU, M. 8) s. f.

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjiní (CARAGIALE, O. I 289), împăiejení (ODOBESCU, S. II 431), împăinjení (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejená (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, painginí (ALECSANDRI, P. P. 74), painjení (EMINESCU, N. 42), păinjení (EMINESCU, O. I 98), păinjiní (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păinginí (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

PAINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

PĂIENJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

PĂINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÍ vb. IV. v. împăienjeni.

A ÎMPĂIENJENÍ ~ésc tranz. A acoperi cu o pânză de păianjen; a umple cu păienjeniș. /în + paianjen

A SE ÎMPĂIENJENÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre ochi, vedere) A-și pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se împânzi. /în + păianjen

împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].

împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii

împăienjeníre s. f. (sil. -ien-), g.-d. art. împăienjenírii

împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 împăienjeneáscă

împăienjení vb. (sil. -ien-), ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. împăienjeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂIENJENÍRE s. încețoșare, păienjenire, tulburare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~a vederii, a privirii.)

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)

ÎMPĂIENJENÍ vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

Intrare: împăienjenire
împăienjenire substantiv feminin
  • silabație: -ien-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenire
  • ‑mpăienjenire
  • împăienjenirea
  • ‑mpăienjenirea
plural
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirile
  • ‑mpăienjenirile
genitiv-dativ singular
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirii
  • ‑mpăienjenirii
plural
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirilor
  • ‑mpăienjenirilor
vocativ singular
plural
împăiejenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenire
  • ‑mpăiejenire
  • împăiejenirea
  • ‑mpăiejenirea
plural
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirile
  • ‑mpăiejenirile
genitiv-dativ singular
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirii
  • ‑mpăiejenirii
plural
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirilor
  • ‑mpăiejenirilor
vocativ singular
plural
împăinjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenire
  • ‑mpăinjenire
  • împăinjenirea
  • ‑mpăinjenirea
plural
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirile
  • ‑mpăinjenirile
genitiv-dativ singular
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirii
  • ‑mpăinjenirii
plural
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirilor
  • ‑mpăinjenirilor
vocativ singular
plural
păienjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjenire
  • păienjenirea
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirile
genitiv-dativ singular
  • păienjeniri
  • păienjenirii
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăienjenire împăiejenire împăinjenire păienjenire

  • 1. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi împăienjeni
    surse: DEX '98 DEX '09

împăienjeni împăienjenire împăienjenit împainjinit împăiejenire împăinjeni împăiejena împăinjenire împăinjenit împăienjini păienjenire păinjenit împăinjini păinjenat împăiejeni painjenit împăiejenit paingini împăinjinit painjeni păinjeni păinjini păingini

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încețoșa 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224.
      surse: DLRLC
    • Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + păianjen
    surse: DEX '98 DEX '09