11 definiții pentru îmbujora bujora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbujora [At: MARIAN, D. 33 / V: ~boj~ / Pzi: ~rez / E: în- + bujor] 1 vr (D. obraji) A se înroși, a se aprinde ca un bujor (1). 2 vr (D. oameni) A se înroși la față. 3 vtf (Rar) A face să se înroșească.

ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.

ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.

ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față») A se face roșu ca bujorul, a se aprinde la față, a se înroși, a se rumeni. Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87. Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. – Variantă: bujorá vb. I.

A ÎMBUJORÁ ~éz tranz. A face să se îmbujoreze; a rumeni. /în + bujor

A SE ÎMBUJORÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre față, obraji) A se înroși ușor (ca bujorul); a se rumeni. /în + bujor

BUJORÁ vb. I v. îmbujora.

îmbujoréz v. tr. Fac roș ca bujoru: frigu îĭ îmbujorase fața. – Și îmboj- (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză

îmbujorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbujoréz, 3 sg. și pl. îmbujoreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbujoréze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUJORÁ vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

ÎMBUJORA vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: îmbujora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbujora
  • ‑mbujora
  • îmbujorare
  • ‑mbujorare
  • îmbujorat
  • ‑mbujorat
  • îmbujoratu‑
  • ‑mbujoratu‑
  • îmbujorând
  • ‑mbujorând
  • îmbujorându‑
  • ‑mbujorându‑
singular plural
  • îmbujorea
  • ‑mbujorea
  • îmbujorați
  • ‑mbujorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbujorez
  • ‑mbujorez
(să)
  • îmbujorez
  • ‑mbujorez
  • îmbujoram
  • ‑mbujoram
  • îmbujorai
  • ‑mbujorai
  • îmbujorasem
  • ‑mbujorasem
a II-a (tu)
  • îmbujorezi
  • ‑mbujorezi
(să)
  • îmbujorezi
  • ‑mbujorezi
  • îmbujorai
  • ‑mbujorai
  • îmbujorași
  • ‑mbujorași
  • îmbujoraseși
  • ‑mbujoraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbujorea
  • ‑mbujorea
(să)
  • îmbujoreze
  • ‑mbujoreze
  • îmbujora
  • ‑mbujora
  • îmbujoră
  • ‑mbujoră
  • îmbujorase
  • ‑mbujorase
plural I (noi)
  • îmbujorăm
  • ‑mbujorăm
(să)
  • îmbujorăm
  • ‑mbujorăm
  • îmbujoram
  • ‑mbujoram
  • îmbujorarăm
  • ‑mbujorarăm
  • îmbujoraserăm
  • ‑mbujoraserăm
  • îmbujorasem
  • ‑mbujorasem
a II-a (voi)
  • îmbujorați
  • ‑mbujorați
(să)
  • îmbujorați
  • ‑mbujorați
  • îmbujorați
  • ‑mbujorați
  • îmbujorarăți
  • ‑mbujorarăți
  • îmbujoraserăți
  • ‑mbujoraserăți
  • îmbujoraseți
  • ‑mbujoraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbujorea
  • ‑mbujorea
(să)
  • îmbujoreze
  • ‑mbujoreze
  • îmbujorau
  • ‑mbujorau
  • îmbujora
  • ‑mbujora
  • îmbujoraseră
  • ‑mbujoraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bujora
  • bujorare
  • bujorat
  • bujoratu‑
  • bujorând
  • bujorându‑
singular plural
  • bujorea
  • bujorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bujorez
(să)
  • bujorez
  • bujoram
  • bujorai
  • bujorasem
a II-a (tu)
  • bujorezi
(să)
  • bujorezi
  • bujorai
  • bujorași
  • bujoraseși
a III-a (el, ea)
  • bujorea
(să)
  • bujoreze
  • bujora
  • bujoră
  • bujorase
plural I (noi)
  • bujorăm
(să)
  • bujorăm
  • bujoram
  • bujorarăm
  • bujoraserăm
  • bujorasem
a II-a (voi)
  • bujorați
(să)
  • bujorați
  • bujorați
  • bujorarăți
  • bujoraserăți
  • bujoraseți
a III-a (ei, ele)
  • bujorea
(să)
  • bujoreze
  • bujorau
  • bujora
  • bujoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbujora îmbujorare îmbujorat bujora

  • 1. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde rumeni înroși 3 exemple
    exemple
    • Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87.
      surse: DLRLC
    • Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83.
      surse: DLRLC
    • Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bujor
    surse: DEX '98 DEX '09