10 definiții pentru îmbrăcăminte (strat)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrăcăminte sf [At: (a. 1581) CORESI, ap. GCR I, 29/36 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) ~mânt sn / Pl: (rar) ~nți (2-5) / E: îmbrăca + -ăminte] 1 (Csc) Totalitate a obiectelor care îmbracă (1) corpul omenesc Si: haine, straie, veșminte, (îvp) îmbrăcare (1), (înv) îmbrăcăciune. 2 (Rar) Materie, precum hârtie; plastic etc. cu care se învelesc copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3 (Ccr) Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola sau a o proteja. 4 (Reg) Placentă. 5 (Reg) Ramă de lemn a ferestrei Si: (reg) îmbrăcătură (2).

ÎMBRĂCĂMÍNTE, (3) îmbrăcăminți, s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei, îmbrăcăminții] – Îmbrăca + suf. -aminte.

ÎMBRĂCĂMÍNTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei] – Îmbrăca + suf. -ăminte.

ÎMBRĂCĂMÍNTE s. f. 1. (Cu înțeles colectiv) Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul, exceptînd încălțămintea; veșminte, haine, straie. Lasă jos găleata și-și cercetează îmbrăcămintea. DAVIDOGLU, M. 13. C-un fel de frică, uneori, își privesc îmbrăcămintea lor săracă. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Ce îmbrăcăminte ciudată! EMINESCU, N. 48. 2. Hîrtia cu care sînt învelite scoarțele unei cărți, ale unui caiet etc. pentru a le feri de murdărie. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc.

ÎMBRĂCĂMÍNTE ~ți f. 1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veșminte; vestimentație. ~ de vară. ~ de protecție. 2) Strat de materiale aplicate pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja. ~ rutieră. [G.-D. îmbrăcămintei] / a îmbrăca + suf. ~ăminte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrăcămínte s. f., g.-d. art. îmbrăcămíntei / îmbrăcămínții; (straturi de material) pl. îmbrăcămínți

îmbrăcămínte s. f., g.-d. art. îmbrăcămíntei; pl. îmbrăcămínți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBRĂCĂMÍNTE s. v. placentă.

îmbrăcăminte s. v. PLACENTĂ.

Intrare: îmbrăcăminte (strat)
îmbrăcăminte2 (strat; pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F109)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcăminte
  • ‑mbrăcăminte
  • îmbrăcămintea
  • ‑mbrăcămintea
plural
  • îmbrăcăminți
  • ‑mbrăcăminți
  • îmbrăcămințile
  • ‑mbrăcămințile
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcăminți
  • ‑mbrăcăminți
  • îmbrăcăminții
  • ‑mbrăcăminții
plural
  • îmbrăcăminți
  • ‑mbrăcăminți
  • îmbrăcăminților
  • ‑mbrăcăminților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrăcăminte (strat)

  • 1. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Îmbrăca + sufix -ăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98