8 definiții pentru îmbrâncitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrâncitu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 21 / Pl: ~ri / E: îmbrânci + -(i)tură] 1-4 Îmbrâncire (1-4). 5 Ghiont.

ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.

ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.

ÎMBRÎNCITÚRĂ, îmbrîncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci; brînci.

îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri

îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBRÂNCITÚRĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. (concr.) brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potârnog. (O ~ zdravănă.)

ÎMBRÎNCITU s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.

Intrare: îmbrâncitură
îmbrâncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrâncitu
  • ‑mbrâncitu
  • îmbrâncitura
  • ‑mbrâncitura
plural
  • îmbrâncituri
  • ‑mbrâncituri
  • îmbrânciturile
  • ‑mbrânciturile
genitiv-dativ singular
  • îmbrâncituri
  • ‑mbrâncituri
  • îmbrânciturii
  • ‑mbrânciturii
plural
  • îmbrâncituri
  • ‑mbrâncituri
  • îmbrânciturilor
  • ‑mbrânciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrâncitură

etimologie:

  • Îmbrânci + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09