8 definiții pentru îmbrâncitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.
ÎMBRÂNCITÚRĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbrâncitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 21 / Pl: ~ri / E: îmbrânci + -(i)tură] 1-4 Îmbrâncire (1-4). 5 Ghiont.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBRÎNCITÚRĂ, îmbrîncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci; brînci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbrâncitúră s. f., g.-d. art. îmbrâncitúrii; pl. îmbrâncitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMBRÂNCITÚRĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. (concr.) brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potârnog. (O ~ zdravănă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBRÎNCITURĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îmbrâncitură
- 1. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brânci ghiont împinsătură
etimologie:
- Îmbrânci + sufix -tură.surse: DEX '98 DEX '09