24 de definiții pentru îmbolmăjit

din care

Explicative DEX

BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV] – Din balmoș.

BĂLMOJI vb. IV v. bălmăji.

BĂLMOJI vb. IV v. bălmăji.

BOLMOJI vb. IV v. bălmăji.

BOLMOJI vb. IV v. bălmăji.

BOLMOJI vb. IV v. bălmăji.

bălmăji [At: LB / V: (reg) balmuji, ~ăgi, ~ăși, ~moji, ~moși, ~muji, bolmoji, bolmoși / Pzi: ~jesc / E: balmoș + -i] 1 vt A încurca mai multe lucruri Si: a amesteca. 2 vt (D. oameni) A ameți pe cineva (cu vorba). 3 vt (Pex) A zăpăci prin vrăji sau farmece. 4 vt A vorbi încurcat, fără rost. 5 vt (Fam) A bombăni. 6 vt (Reg; d. oameni) A deveni moale (ca un balmoș). 7 vr A-și pierde energia.

bălmoji v vz bălmăji

bălmuji v vz bălmăji

bolmoji v vz bălmăji

bălmăji vb. IV. tr. (pop.; fam.) 1 A amesteca, a încurca mai multe lucruri. 2 A ameți pe cineva cu vorba; a încurca, a zăpăci. 3 A spune ceva încurcat, îngăimat sau fără rost; a îngăima. • prez.ind. -esc. și balmují, bălmojí, bolmojí vb. IV. /balmoș + -i.

bolmoji vb. IV. v. bălmăji.

BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV.] – Din balmoș.

BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri unele cu altele; a încurca. ♦ A ameți pe cineva (cu vorba); a zăpăci, a încurca. V. îmbrobodi. (Atestat în forma îmbolmăji) Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. 2. A spune (ceva) încurcat, în neștire; a îngăima. V. îndruga. Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cintări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. – Variante: bălmuji (CREANGĂ, A. 88), îmbolmăji vb. IV.

BĂLMUJI vb. IV v. bălmăji.

ÎMBOLMĂJI vb. IV v. bălmăji.

BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV] – Din balmoș.

BĂLMOJI vb. IV. v. bălmăji.

BOLMOJI vb. IV. v. bălmăji.

A BĂLMĂJI ~esc intranz. A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a bombăni; a boscorodi. /Din balmoș

bălmăjésc și bolmojésc v. tr. (d. balmeș). Amestec, încurc: a bolmoji lucrurile, lecția. Încurc, amestec, mistific: l-a bolmojit cu vorba. V. refl. Mă moleșesc, mă fleșcăĭesc. – Și bălmujesc, belmeșesc, îmbolmojesc și îmbolbojesc. În Dîmb. belmejez.

Ortografice DOOM

bălmăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, imperf. 3 sg. bălmăjea; conj. prez. 3 să bălmăjească

bălmăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, imperf. 3 sg. bălmăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. bălmăjească

Sinonime

BĂLMĂJI vb. v. amesteca, blegi, încâlci, încurca, moleși, muia.

BĂLMĂJI vb. v. bombăni.

bălmăji vb. v. AMESTECA. BLEGI. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA. MOLEȘI. MUIA.

BĂLMĂJI vb. a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

Intrare: îmbolmăjit
îmbolmăjit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbolmăjit
  • ‑mbolmăjit
  • îmbolmăjitul
  • îmbolmăjitu‑
  • ‑mbolmăjitul
  • ‑mbolmăjitu‑
  • îmbolmăji
  • ‑mbolmăji
  • îmbolmăjita
  • ‑mbolmăjita
plural
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
  • îmbolmăjiții
  • ‑mbolmăjiții
  • îmbolmăjite
  • ‑mbolmăjite
  • îmbolmăjitele
  • ‑mbolmăjitele
genitiv-dativ singular
  • îmbolmăjit
  • ‑mbolmăjit
  • îmbolmăjitului
  • ‑mbolmăjitului
  • îmbolmăjite
  • ‑mbolmăjite
  • îmbolmăjitei
  • ‑mbolmăjitei
plural
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
  • îmbolmăjiților
  • ‑mbolmăjiților
  • îmbolmăjite
  • ‑mbolmăjite
  • îmbolmăjitelor
  • ‑mbolmăjitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălmăji, bălmăjescverb

  • 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • 1.1. A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
      • format_quote Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. DLRLC
  • 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM DOOM 3
    • format_quote Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. DLRLC
    • format_quote Din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică. (CRG.) CADE
  • 3. regional (Despre oameni) A deveni moale (ca un balmoș). MDA2
  • 4. reflexiv A-și pierde energia. MDA2
etimologie:
  • balmoș DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.