10 definiții pentru îmboboci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmboboci [At: ALECSANDRI, P. III, 24 / S și: (înv) înb~ / Pzi: 3 ~ocește / E: în- + boboc] 1 vi (D. plante) A face boboci Si: a înflori. 2 vi (D. muguri) A începe să se desfacă. 3 vt (Fig; pop; subiectul este înțepăturile insectelor) A umfla pielea ca niște boboci.

ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc.

ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc.

ÎMBOBOCÍ, îmbobocesc, vb. IV. Intranz. (Folosit mai ales la pers. 3; despre flori, plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. Spunea un crin:... Îmbobocesc în soare și-n ziuă mă desfac. STANCU, C. 41. Sub arzînda ei cătare Mugurii îmbobocesc. BOLINTINEANU, O. 113. Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ALECSANDRI, P. A. 118.

A ÎMBOBOCÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre flori) A face boboci. 2) (despre muguri) A începe a se desface. 3) fig. (despre persoane) A deveni frumos și atrăgător (ca un boboc). /în + boboc

îmbobocì v. a da în boboci, a începe a înflori.

îmbobocésc v. intr. Scot bobocĭ, vorbind de plante: criniĭ aŭ îmbobocit. – În Ban. împupésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 îmboboceáscă

îmbobocí vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá, conj. prez. 3 sg. și pl. îmboboceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBOBOCÍ vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.)

ÎMBOBOCI vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.)

Intrare: îmboboci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmboboci
  • ‑mboboci
  • îmbobocire
  • ‑mbobocire
  • îmbobocit
  • ‑mbobocit
  • îmbobocitu‑
  • ‑mbobocitu‑
  • îmbobocind
  • ‑mbobocind
  • îmbobocindu‑
  • ‑mbobocindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • îmbobocește
  • ‑mbobocește
(să)
  • îmbobocească
  • ‑mbobocească
  • îmbobocea
  • ‑mbobocea
  • îmboboci
  • ‑mboboci
  • îmbobocise
  • ‑mbobocise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • îmbobocesc
  • ‑mbobocesc
(să)
  • îmbobocească
  • ‑mbobocească
  • îmboboceau
  • ‑mboboceau
  • îmboboci
  • ‑mboboci
  • îmbobociseră
  • ‑mbobociseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmboboci îmbobocire

  • 1. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împupi 3 exemple
    exemple
    • Spunea un crin:... Îmbobocesc în soare și-n ziuă mă desfac. STANCU, C. 41.
      surse: DLRLC
    • Sub arzînda ei cătare Mugurii îmbobocesc. BOLINTINEANU, O. 113.
      surse: DLRLC
    • Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ALECSANDRI, P. A. 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + boboc
    surse: DEX '98 DEX '09