20 de definiții pentru îmbărbătare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.

ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.

îmbărbătare sf [At: DRĂGHICI, R. 33 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr) ~ățire / Pl: ~tări, (îvr) ~ățiri (îf îmbărbățire) / E: îmbărbăta] Încurajare.

ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a îmbărbăta; încurajare, însuflețire. Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123.

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.

îmbărbăta [At: PSALT. SCH. 54/6 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr; cscj) ~ăți / Pzi: ~tez, (îvr) ~ățesc (îf îmbărbăți) / E: în- + bărbat] 1 vr (Înv) A deveni bărbat. 2-3 vtr A(-și) insufla bărbăție, curaj Si: a (se) încurja.

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva bărbăție, curaj, avînt; a însufleți, a încuraja. Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. ♦ Refl. A-și face curaj. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.

A SE ÎMBĂRBĂTÁ mă ~éz intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat

A ÎMBĂRBĂTÁ ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat

îmbărbătá v. a însufla bărbăție, a încuraja: cu dulci cuvinte o îmbărbătează BOL.

îmbărbătéz v. tr. Încurajez, fac bărbat (viteaz).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri

îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări

îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză

îmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. și pl. îmbărbăteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂRBĂTÁRE s. v. consolare.

ÎMBĂRBĂTARE s. alinare, consolare, încurajare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

ÎMBĂRBĂTÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola.

ÎMBĂRBĂTA vb. 1. a încuraja, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 2. a (se) alina, a (se) consola, a (se) încuraja, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

A se îmbărbăta ≠ a se înfricoșa, a se speria

A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja

Intrare: îmbărbătare
îmbărbătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbărbătare
  • ‑mbărbătare
  • îmbărbătarea
  • ‑mbărbătarea
plural
  • îmbărbătări
  • ‑mbărbătări
  • îmbărbătările
  • ‑mbărbătările
genitiv-dativ singular
  • îmbărbătări
  • ‑mbărbătări
  • îmbărbătării
  • ‑mbărbătării
plural
  • îmbărbătări
  • ‑mbărbătări
  • îmbărbătărilor
  • ‑mbărbătărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbărbătare

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbărbăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consolare încurajare însuflețire 3 exemple
    exemple
    • Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155.
      surse: DLRLC
    • Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118.
      surse: DLRLC
    • Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbărbăta
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbărbăta îmbărbătare îmbărbătat

  • 1. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja.
    exemple
    • Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160.
      surse: DLRLC
    • Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17.
      surse: DLRLC
    • Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290.
      surse: DLRLC
    • Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bărbat
    surse: DEX '98 DEX '09