10 definiții pentru îmbălsămat îmbălsămit balsamat bălsămit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat2. 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.

ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.

îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

BALSAMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

BĂLSĂMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂLSĂMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.

ÎMBĂLSĂMAT adj. 1. îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

Intrare: îmbălsămat
îmbălsămat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălsămat
  • ‑mbălsămat
  • îmbălsămatul
  • îmbălsămatu‑
  • ‑mbălsămatul
  • ‑mbălsămatu‑
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămata
  • ‑mbălsămata
plural
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămații
  • ‑mbălsămații
  • îmbălsămate
  • ‑mbălsămate
  • îmbălsămatele
  • ‑mbălsămatele
genitiv-dativ singular
  • îmbălsămat
  • ‑mbălsămat
  • îmbălsămatului
  • ‑mbălsămatului
  • îmbălsămate
  • ‑mbălsămate
  • îmbălsămatei
  • ‑mbălsămatei
plural
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămaților
  • ‑mbălsămaților
  • îmbălsămate
  • ‑mbălsămate
  • îmbălsămatelor
  • ‑mbălsămatelor
vocativ singular
plural
îmbălsămit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălsămit
  • ‑mbălsămit
  • îmbălsămitul
  • îmbălsămitu‑
  • ‑mbălsămitul
  • ‑mbălsămitu‑
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămita
  • ‑mbălsămita
plural
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
  • îmbălsămiții
  • ‑mbălsămiții
  • îmbălsămite
  • ‑mbălsămite
  • îmbălsămitele
  • ‑mbălsămitele
genitiv-dativ singular
  • îmbălsămit
  • ‑mbălsămit
  • îmbălsămitului
  • ‑mbălsămitului
  • îmbălsămite
  • ‑mbălsămite
  • îmbălsămitei
  • ‑mbălsămitei
plural
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
  • îmbălsămiților
  • ‑mbălsămiților
  • îmbălsămite
  • ‑mbălsămite
  • îmbălsămitelor
  • ‑mbălsămitelor
vocativ singular
plural
balsamat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balsamat
  • balsamatul
  • balsamatu‑
  • balsama
  • balsamata
plural
  • balsamați
  • balsamații
  • balsamate
  • balsamatele
genitiv-dativ singular
  • balsamat
  • balsamatului
  • balsamate
  • balsamatei
plural
  • balsamați
  • balsamaților
  • balsamate
  • balsamatelor
vocativ singular
plural
bălsămit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălsămit
  • bălsămitul
  • bălsămitu‑
  • bălsămi
  • bălsămita
plural
  • bălsămiți
  • bălsămiții
  • bălsămite
  • bălsămitele
genitiv-dativ singular
  • bălsămit
  • bălsămitului
  • bălsămite
  • bălsămitei
plural
  • bălsămiți
  • bălsămiților
  • bălsămite
  • bălsămitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbălsămat îmbălsămit balsamat bălsămit

  • 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: miresmat parfumat înmiresmat 3 exemple
    exemple
    • Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265.
    • Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101.
    • Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70.
  • 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălsămat

etimologie:

  • vezi îmbălsăma
    surse: DEX '98 DEX '09