12 definiții pentru îngemănare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGEMĂNARE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – V. îngemăna.

ÎNGEMĂNARE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – V. îngemăna.

îngemănare sf [At: CONACHI, P. 6 / Pl: ~nări / E: îngemăna] 1 Unire. 2 Împreunare. 3 Îmbinare. 4 Amestecare.

ÎNGEMĂNARE s. f. (Mai ales poetic) Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, împreunare, îmbinare. Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30.

ÎNGEMĂNARE s.f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. [< îngemăna].

îngemănare f. îmbinare: îngemănarea a două raze de lumină.

îngemănáre f. Acțiunea de a saŭ de a se îngemăna, îmbinare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării

îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării

îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării

îngemăna vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez/îngemăn, 2 sg. îngemănezi/îngemeni, 3 sg. și pl. îngemănează/îngeamănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemăneze/îngemene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGEMĂNARE s. 1. v. îmbinare. 2. împerechere, (livr.) geminație. (~ florală.)

ÎNGEMĂNARE s. 1. combinare, combinație, îmbinare, împreunare, unire. (O ~ de elemente.) 2. împerechere, (livr.) geminație. (~ florală.)

Intrare: îngemănare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngemănare
  • ‑ngemănare
  • îngemănarea
  • ‑ngemănarea
plural
genitiv-dativ singular
  • îngemănări
  • ‑ngemănări
  • îngemănării
  • ‑ngemănării
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngemănaresubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îngemăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. DLRLC
    • format_quote E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngemăna DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.