dexonline

info

2 intrări

21 de definiții

explicative DEX (17)
ortografice DOOM (4)

Explicative DEX

ȚÂRLÂI, țârlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

țârlâi¹ i [At: ALR II, 6 202/414 / V: țurlui / E: fo] Cuvânt care imită sunetul ciocârliei.

țârlâi² vi [At: ALECSANDRI, T. 141 / V: ~lăi, țurlui / Pzi: 3 țârlâie / E: fo] 1 (D. instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) A cânta făcând ca instrumentele să țârlâie (1) Si: (fam) a scârțâi. 3 (D. păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). 4 (Mun; îe) A-i ~ (cuiva) urechea A-i țiui (cuiva) urechea.

ȚÂRLÂI, țârlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

A ȚÂRLÂI țârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreți) A produce sunete ascuțite și neplăcute. /Onomat.

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ȚÂRLĂI vb. IV v. țârlâi.

țârlăi v vz țârlâi

țurlui¹ i vz țârlâi¹

țurlui⁴ v vz țârlâi²

ȚIRLII 👉 ȚÎRLÎl.

ȚÎRLÎI (-lîiu), ȚÎRLII, ȚIRLII (-liiu, -liesc), ȚURLUI (-luiu) vb. intr. A scoate sunete monotone și puțin armonioase dintr’un instrument muzical: a doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac (ALECS.); unul, cu lăuta, și altul, cu cobza, țîrlîe într’un colț oltenește (CAR.); cît îi ziulica de mare, tot țîrliește (ALECS.); cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țirliiau nervos (EMIN.) [onom.].

ȚURLUI 👉 ȚÎRLÎI

ȚÎRLĂI vb. IV v. țîrlîi.

ȚÎRLÎI, țîrlîi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cînta în acest fel. Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țirlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. (În forma țîrlăi) Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. – Variante: țîrlăi, țurlui vb. IV.

ȚURLUI vb. IV v. țîrlîi.

țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele].

țîrlîĭ, a -í v. intr. (var. din țîrîĭ; it. zirlare, a șuĭera [sturzu], ngr. tsirlizome, am diareĭe. Rudă și cu cĭuruĭ 2, țurloĭ, gîrlă ș. a. multe). Șuĭer cu trilurĭ (vorbind de păsărele). Cînt lung și supțire: ĭa nu maĭ țîrlîi și tu cu glasu tăŭ pițigăĭat!

Ortografice DOOM

+țârlâi² (a ~) (despre instrumentiști) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țârlâi, 3 țârlâie, imperf. 1 țârlâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țârlâi, 3 să țârlâie

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

țârlâi¹ (a ~) (despre instrumente muzicale) (rar) vb., ind. prez. 3 țârlâie, imperf. 3 pl. țârlâiau; conj. prez. 3 să țârlâie

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

țârlâi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâia; conj. prez. 3 să țârlâie

țârlâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâia

Intrare: țârlâi (interj.)

țârlâi² (interj.) interjecție

interjecție (I10)

țârlâi

țurlui² (interj.) interjecție

interjecție (I10)

țurlui

arată variantele

Intrare: țârlâi (vb.)

țârlâi¹ (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârlâi	țârlâire	țârlâit țârlâitu‑	țârlâind țârlâindu‑	singular	plural
		(a) țârlâi	țârlâire	țârlâit țârlâitu‑	țârlâind țârlâindu‑	țârlâie	țârlâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârlâi	(să) țârlâi	țârlâiam	țârlâii	țârlâisem
	a II-a (tu)	țârlâi	(să) țârlâi	țârlâiai	țârlâiși	țârlâiseși
	a III-a (el, ea)	țârlâie	(să) țârlâie	țârlâia	țârlâi	țârlâise
plural	I (noi)	țârlâim	(să) țârlâim	țârlâiam	țârlâirăm	țârlâiserăm țârlâisem
	a II-a (voi)	țârlâiți	(să) țârlâiți	țârlâiați	țârlâirăți	țârlâiserăți țârlâiseți
	a III-a (ei, ele)	țârlâie	(să) țârlâie	țârlâiau	țârlâiră	țârlâiseră

țârlăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârlăi	țârlăire	țârlăit țârlăitu‑	țârlăind țârlăindu‑	singular	plural
		(a) țârlăi	țârlăire	țârlăit țârlăitu‑	țârlăind țârlăindu‑	țârlăie	țârlăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârlăi	(să) țârlăi	țârlăiam	țârlăii	țârlăisem
	a II-a (tu)	țârlăi	(să) țârlăi	țârlăiai	țârlăiși	țârlăiseși
	a III-a (el, ea)	țârlăie	(să) țârlăie	țârlăia	țârlăi	țârlăise
plural	I (noi)	țârlăim	(să) țârlăim	țârlăiam	țârlăirăm	țârlăiserăm țârlăisem
	a II-a (voi)	țârlăiți	(să) țârlăiți	țârlăiați	țârlăirăți	țârlăiserăți țârlăiseți
	a III-a (ei, ele)	țârlăie	(să) țârlăie	țârlăiau	țârlăiră	țârlăiseră

țurlui¹ (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țurlui	țurluire	țurluit țurluitu‑	țurluind țurluindu‑	singular	plural
		(a) țurlui	țurluire	țurluit țurluitu‑	țurluind țurluindu‑	țurluie	țurluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țurlui	(să) țurlui	țurluiam	țurluii	țurluisem
	a II-a (tu)	țurlui	(să) țurlui	țurluiai	țurluiși	țurluiseși
	a III-a (el, ea)	țurluie	(să) țurluie	țurluia	țurlui	țurluise
plural	I (noi)	țurluim	(să) țurluim	țurluiam	țurluirăm	țurluiserăm țurluisem
	a II-a (voi)	țurluiți	(să) țurluiți	țurluiați	țurluirăți	țurluiserăți țurluiseți
	a III-a (ei, ele)	țurluie	(să) țurluie	țurluiau	țurluiră	țurluiseră

țârlii verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țârlii	țârliire	țârliit țârliitu‑	țârliind țârliindu‑	singular	plural
		(a) țârlii	țârliire	țârliit țârliitu‑	țârliind țârliindu‑	țârliie	țârliiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țârlii	(să) țârlii	țârliiam	țârliii	țârliisem
	a II-a (tu)	țârlii	(să) țârlii	țârliiai	țârliiși	țârliiseși
	a III-a (el, ea)	țârliie	(să) țârliie	țârliia	țârlii	țârliise
plural	I (noi)	țârliim	(să) țârliim	țârliiam	țârliirăm	țârliiserăm țârliisem
	a II-a (voi)	țârliiți	(să) țârliiți	țârliiați	țârliirăți	țârliiserăți țârliiseți
	a III-a (ei, ele)	țârliie	(să) țârliie	țârliiau	țârliiră	țârliiseră

țirlii verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țirlii	țirliire	țirliit țirliitu‑	țirliind țirliindu‑	singular	plural
		(a) țirlii	țirliire	țirliit țirliitu‑	țirliind țirliindu‑	țirliie	țirliiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țirlii	(să) țirlii	țirliiam	țirliii	țirliisem
	a II-a (tu)	țirlii	(să) țirlii	țirliiai	țirliiși	țirliiseși
	a III-a (el, ea)	țirliie	(să) țirliie	țirliia	țirlii	țirliise
plural	I (noi)	țirliim	(să) țirliim	țirliiam	țirliirăm	țirliiserăm țirliisem
	a II-a (voi)	țirliiți	(să) țirliiți	țirliiați	țirliirăți	țirliiserăți țirliiseți
	a III-a (ei, ele)	țirliie	(să) țirliie	țirliiau	țirliiră	țirliiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țârlâiinterjecție

1. Cuvânt care imită sunetul ciocârliei. MDA2

etimologie:

formație onomatopeică MDA2

țârlâi, țârlâiverb

1. rar (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX

sinonime: scârțâi
- format_quote Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. DLRLC
- format_quote A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. DLRLC
- format_quote Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. DLRLC
- format_quote Cît îi ziulica de mare, tot țîrliește. (ALECS.) CADE
- format_quote Cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țirliiau nervos. (EMIN.) CADE
2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). MDA2
chat_bubble regional expresie A-i țârlâi (cuiva) urechea = a-i țiui (cuiva) urechea. MDA2

etimologie:

formație onomatopeică DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.