13 definiții pentru țiștar

Explicative DEX

ȚIȘTAR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica).Et. nec.

ȚIȘTAR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica).Et. nec.

țiștar sm [At: CARABELLA, A. D. 45 / V: (reg) țist~, țâst~, țâș~, țest~ / Pl: ~i / E: țâști2 + -ar] 1 Mic animal rozător de stepă cu ochii mari, cu blana galbenă-cenușie și coada scurtă, stufoasă, care trăiește în galerii subterane Si: popândău, (reg) mitorlan, pință, popândeț, popândoc (Citellu citellus). 2 Animal rozător înrudit cu popândăul, foarte dăunător pentru semănături, răspândit mai ales în Basarabia (Citellus citellus). 3 (Șîc țistar de câmp) Șoarece (Microtus arvalis).

ȚIȘTAR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popîndăul, care trăiește în galerii săpate în pămînt și este foarte păgubitor semănăturilor. Din cînd în cînd ieșea cîte un țiștar la lumină și ne privea cu mirare de la marginea locuinței lui subpămîntene. SADOVEANU, O. A. II 221.

ȚIȘTAR ~i m. reg. Mamifer rozător de câmpie, de talie mică, cu corpul lung și ochi mari, cu coadă stufoasă și blană de culoare galbenă-cenușie, care aduce daune semănăturilor; popândău. /a țâști + suf. ~ar

țâstar sm vz țiștar

țâștar sm vz țiștar

țestar sm vz țiștar

țistar sm vz țiștar

Ortografice DOOM

țiștar s. m., pl. țiștari

țiștar s. m., pl. țiștari

țiștar s. m., pl. țiștari

Sinonime

ȚIȘTAR s. v. popândău.

țiștar s. v. POPÎNDĂU.

Intrare: țiștar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiștar
  • țiștarul
  • țiștaru‑
plural
  • țiștari
  • țiștarii
genitiv-dativ singular
  • țiștar
  • țiștarului
plural
  • țiștari
  • țiștarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâștar
  • țâștarul
plural
  • țâștari
  • țâștarii
genitiv-dativ singular
  • țâștar
  • țâștarului
plural
  • țâștari
  • țâștarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țistar
  • țistarul
plural
  • țistari
  • țistarii
genitiv-dativ singular
  • țistar
  • țistarului
plural
  • țistari
  • țistarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țestar
  • țestarul
plural
  • țestari
  • țestarii
genitiv-dativ singular
  • țestar
  • țestarului
plural
  • țestari
  • țestarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâstar
  • țâstarul
plural
  • țâstari
  • țâstarii
genitiv-dativ singular
  • țâstar
  • țâstarului
plural
  • țâstari
  • țâstarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiștar, țiștarisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Din cînd în cînd ieșea cîte un țiștar la lumină și ne privea cu mirare de la marginea locuinței lui subpămîntene. SADOVEANU, O. A. II 221. DLRLC
  • 2. Animal rozător înrudit cu popândăul, foarte dăunător pentru semănături, răspândit mai ales în Basarabia (Citellus citellus). MDA2
  • 3. în construcție (Țistar de câmp) (Microtus arvalis). MDA2
    sinonime: șoarece
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.