2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

șut2 sm [At: BL IV, 200 / Pl: șuți / E: ns cf șuti1] (Arg) Hoț (1).

șut s. m. Hoț de buzunare ◊ „Pe linia autobuzului 331 [...] operează patru echipe a câte patru hoți de buzunare (șuți). R.l. 24 III 93 p. 8. ◊ Șuții lucrează, cu profesionalism, la buzunare” Expres 45/94 p. 6 (din șuti)

Ortografice DOOM

șuț v. șut

+șut1/șuț (hoț) (arg.) s. m., pl. șuți

Enciclopedice

ȘUȚ. 1. Șuțu b., mold., 1642 (Sd XI 91), fără raport cu fanariotul Suțu care greșit se scrie adeseori cu ș. 2. Șuța, N. (IȘ 271); cf. subst. ard. șuț < germ. Schutz „pază”.

Argou

șuț, șuți s. m. hoț (mai ales de buzunare)

Sinonime

ȘUȚ s. v. hoț, menghină, pungaș.

șut s. v. HOȚ. MENGHINĂ. PUNGAȘ.

Intrare: Șuț
Șuț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șuț
Intrare: șut / șuț
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
  • șutule
plural
  • șuților
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuț
  • șuțul
  • șuțu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șuț
  • șuțului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șut, șuți / șuț, șuțisubstantiv masculin

  • 1. Hoț de buzunare. DCR2
    • format_quote Pe linia autobuzului 331 [...] operează patru echipe a câte patru hoți de buzunare (șuți). R.l. 24 III 93 p. 8. DCR2
    • format_quote Șuții lucrează, cu profesionalism, la buzunare. Expres 45/94 p. 6. DCR2
etimologie:
  • șuti DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „șuț

Visit YouGlish.com