opțiuni
  • info

21 de definiții pentru șupuri

din care

Explicative DEX

ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.

ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.

șupuri3 vt [At: LEXIC REG. 38 / Pzi: ~resc / E: nct] (Olt; c. i. stofe) A mărunți cu foarfecele.

șupuri2 vri [At: VICIU, GL. / Pzi: ~rțesc / E: ns cf șupi1] (Reg) 1-2 A se năpusti.

șupuri1 [At: NECULCE, L. 194 / V: (îrg) șip~, (reg) su~, șubuli / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vr (Mol; Buc) A se furișa (4). 2 vt (Reg; îf șipuri) A fura (1).

ȘUPURI, șupuresc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se furișa, a se strecura. S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVEANU, D. P. 172. Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sin, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205. ◊ Tranz. Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11.

A SE ȘUPURI mă ~esc intranz. fam. A trece pe furiș; a se furișa. /Orig. nec.

șupurì v. Mold. a se strecura: mă șupuresc pe unde pot CR. [Origină necunoscută].

supuri v vz șupuri

șipuri v vz șupuri1

șubuli v vz șupuri1

șipurésc, V. șupuresc.

șubulésc (mă), V. șupuresc.

șupurésc (mă) v. refl. (ung.?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.).

Ortografice DOOM

șupuri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă șupuresc, 3 sg. se șupurește, imperf. 1 sg. mă șupuream; conj. prez. 1 sg. să mă șupuresc, 3 să se șupurească; imper. 2 sg. afirm. șupurește-te; ger. șupurindu-mă

!șupuri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șupurește, imperf. 3 sg. se șupurea; conj. prez. 3 să se șupurească

șupuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șupuresc, imperf. 3 sg. șupurea; conj. prez. 3 sg. și pl. șupurească

Etimologice

șupuri (-resc, -it), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri < șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag.

Sinonime

ȘUPURI vb. v. fofila, furișa, strecura.

șupuri vb. v. FOFILA. FURIȘA. STRECURA.

Regionalisme / arhaisme

șupuri3, șupuresc, vb. IV (reg.; despre stofe) a mărunți cu foarfecele.

șupuri2, șupuresc, vb. IV refl. (reg.) a se năpusti.

Intrare: șupuri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șupuri
  • șupurire
  • șupurit
  • șupuritu‑
  • șupurind
  • șupurindu‑
 singular plural
  • șupurește
  • șupuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șupuresc
 (să)
  • șupuresc
  • șupuream
  • șupurii
  • șupurisem
a II-a (tu)
  • șupurești
 (să)
  • șupurești
  • șupureai
  • șupuriși
  • șupuriseși
a III-a (el, ea)
  • șupurește
 (să)
  • șupurească
  • șupurea
  • șupuri
  • șupurise
plural I (noi)
  • șupurim
 (să)
  • șupurim
  • șupuream
  • șupurirăm
  • șupuriserăm
  • șupurisem
a II-a (voi)
  • șupuriți
 (să)
  • șupuriți
  • șupureați
  • șupurirăți
  • șupuriserăți
  • șupuriseți
a III-a (ei, ele)
  • șupuresc
 (să)
  • șupurească
  • șupureau
  • șupuriră
  • șupuriseră
supuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șubuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șupuri, șupurescverb

  • 1. regional A se furișa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fofila furișa strecura
    • format_quote S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVEANU, D. P. 172. DLRLC
    • format_quote Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. DLRLC
    • format_quote Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.