dexonline

info

2 intrări

18 definiții

explicative DEX (11)
ortografice DOOM (3)
sinonime (4)

Explicative DEX

ÎNAURIT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] – V. înauri.

înaurit, ~ă a [At: (a. 1773) CONDICA, ap. GCR II, 86 / Pl: ~iți, ~e / E: înauri] (Îvp) 1-3 Aurit (1-3).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNAURIT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Popular) Aurit. N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei. COȘBUC, P. II 209. Am un pom înaurit, Cu flori dalbe-acoperit (Anul). GOROVEI, C. 13.

înaurit a. daurit: Ca un măr înaurit POP.

ÎNAURA vb. I v. înauri.

ÎNAURI, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaura vb. I] – În + aur.

înaura v vz înauri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înauri vt [At: CONACHI, P. 287 / V: (rar; cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + aur] (Îvp) 1-3 A auri² (1-3).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNAURI, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. (Fig.) [Amorul] înaurește cu raze nourii de desfătare. CONACHI, P. 287. – Variantă: înaura (NEGRUZZI, S. II 129) vb. I.

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.

înaurésc, V. auresc.

Ortografice DOOM

înauri (a ~) (rar) (desp. î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înauresc, 3 sg. înaurește, imperf. 1 înauream; conj. prez. 1 sg. să înauresc, 3 să înaurească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!înauri (a ~) (rar) (î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înauresc, imperf. 3 sg. înaurea; conj. prez. 3 să înaurească

înauri vb. (sil. -u-; mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înauresc, imperf. 3 sg. înaurea; conj. prez. 3 sg. și pl. înaurească

Sinonime

ÎNAURIT adj. v. aurit.

înaurit adj. v. AURIT.

ÎNAURI vb. v. auri.

înauri vb. v. AURI.

Intrare: înaurit

înaurit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înaurit ‑naurit	înauritul înauritu‑ ‑nauritul ‑nauritu‑	înaurită ‑naurită	înaurita ‑naurita
nominativ-acuzativ	plural	înauriți ‑nauriți	înauriții ‑nauriții	înaurite ‑naurite	înauritele ‑nauritele
genitiv-dativ	singular	înaurit ‑naurit	înauritului ‑nauritului	înaurite ‑naurite	înauritei ‑nauritei
genitiv-dativ	plural	înauriți ‑nauriți	înauriților ‑nauriților	înaurite ‑naurite	înauritelor ‑nauritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: înauri

înauri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

silabație: î-na-u-ri, în-a-u-ri info

verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înauri ‑nauri	înaurire ‑naurire	înaurit ‑naurit înauritu‑ ‑nauritu‑	înaurind ‑naurind înaurindu‑ ‑naurindu‑	singular	plural
		(a) înauri ‑nauri	înaurire ‑naurire	înaurit ‑naurit înauritu‑ ‑nauritu‑	înaurind ‑naurind înaurindu‑ ‑naurindu‑	înaurește ‑naurește	înauriți ‑nauriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înauresc ‑nauresc	(să) înauresc ‑nauresc	înauream ‑nauream	înaurii ‑naurii	înaurisem ‑naurisem
	a II-a (tu)	înaurești ‑naurești	(să) înaurești ‑naurești	înaureai ‑naureai	înauriși ‑nauriși	înauriseși ‑nauriseși
	a III-a (el, ea)	înaurește ‑naurește	(să) înaurească ‑naurească	înaurea ‑naurea	înauri ‑nauri	înaurise ‑naurise
plural	I (noi)	înaurim ‑naurim	(să) înaurim ‑naurim	înauream ‑nauream	înaurirăm ‑naurirăm	înauriserăm ‑nauriserăm înaurisem ‑naurisem
	a II-a (voi)	înauriți ‑nauriți	(să) înauriți ‑nauriți	înaureați ‑naureați	înaurirăți ‑naurirăți	înauriserăți ‑nauriserăți înauriseți ‑nauriseți
	a III-a (ei, ele)	înauresc ‑nauresc	(să) înaurească ‑naurească	înaureau ‑naureau	înauriră ‑nauriră	înauriseră ‑nauriseră

înaura verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înaura ‑naura	înaurare ‑naurare	înaurat ‑naurat înauratu‑ ‑nauratu‑	înaurând ‑naurând înaurându‑ ‑naurându‑	singular	plural
		(a) înaura ‑naura	înaurare ‑naurare	înaurat ‑naurat înauratu‑ ‑nauratu‑	înaurând ‑naurând înaurându‑ ‑naurându‑	înaurează ‑naurează	înaurați ‑naurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înaurez ‑naurez	(să) înaurez ‑naurez	înauram ‑nauram	înaurai ‑naurai	înaurasem ‑naurasem
	a II-a (tu)	înaurezi ‑naurezi	(să) înaurezi ‑naurezi	înaurai ‑naurai	înaurași ‑naurași	înauraseși ‑nauraseși
	a III-a (el, ea)	înaurează ‑naurează	(să) înaureze ‑naureze	înaura ‑naura	înaură ‑naură	înaurase ‑naurase
plural	I (noi)	înaurăm ‑naurăm	(să) înaurăm ‑naurăm	înauram ‑nauram	înaurarăm ‑naurarăm	înauraserăm ‑nauraserăm înaurasem ‑naurasem
	a II-a (voi)	înaurați ‑naurați	(să) înaurați ‑naurați	înaurați ‑naurați	înaurarăți ‑naurarăți	înauraserăți ‑nauraserăți înauraseți ‑nauraseți
	a III-a (ei, ele)	înaurează ‑naurează	(să) înaureze ‑naureze	înaurau ‑naurau	înaurară ‑naurară	înauraseră ‑nauraseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înaurit, înaurităadjectiv

1. popular Care este aurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: aurit
- format_quote N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei. COȘBUC, P. II 209. DLRLC
- format_quote Am un pom înaurit, Cu flori dalbe-acoperit (Anul). GOROVEI, C. 13. DLRLC

etimologie:

vezi înauri DEX '98 DEX '09

înauri, înaurescverb

1. rar Auri. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: auri
- format_quote figurat [Amorul] înaurește cu raze nourii de desfătare. CONACHI, P. 287. DLRLC

etimologie:

În + aur DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.