ÎMPIELIȚAT, -Ă, împielițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împielițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. A (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împelițat, -ă adj.] – V. împelița.

împielițat², ~ă a vz împelițat², ~ă

împielițat¹ sn vz împelițat¹

ÎMPELIȚAT, -Ă adj. v. împielițat.

împelețat, ~ă a vz împelițat

împelițat², ~ă [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: ~pie~, (Mar) ~erl~ / Pl: ~ați, ~e / E: împelița] 1 a (Nob) Prevăzut cu o peliță. 2 a (Înv) Întrupat. 3 a (Îs) Drac ~ Copil neastâmpărat și obraznic. 4 a Rău. 5 a (Mar; rar; îf împerlițat) Mândru. 6 sma Drac. 7-8 smf, a (Pfm) (Persoană) afurisită. 9-10 smf, a (Ban) (Persoană) vicioasă, cu deprinderi urâte, incapabilă să se îndrepte.

împelițat¹ sn [At: PSALT. SCFI. 526 / V: ~pie~ / Pl: ~uri / E: împelița] (Înv) Întrupare.

împerlițat, ~ă a vz împelițat²

ÎMPELIȚAT, -Ă, împelițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. Drac împelițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. [Var.: împielițat, -ă adj.] – V. împelița.

ÎMPELIȚAT, -Ă, împelițați, -te, adj. (Și în forma împielițat) Afurisit, blestemat, îndrăcit. Cati, Cati... – ascultă, modistă împielițată. ALECSANDRI, T. I 69. Acolo, la un foc cu vîlvătăi, baciul și ciobanii, spuneau ghicitori, care de care mai impelițate. DELAVRANCEA, S. 258. Se veseliră și lăudară pe dumnezeu că a dat atîta tărie lui Greuceanu de a izbîndit împotriva împelițaților vrăjmași ai omenirii. ISPIRESCU, L. 224. ◊ Expr. Drac împelițat, se zice despre un copil neastîmpărat, poznaș, obraznic. Acu să pleci că te iau și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! REBREANU, R. II 33. Ce ochi de drac împielițat avea Mogîldea; și ca un viezure își răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Vai, ce drac împielițat! ALECSANDRI, T. I 135. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul, diavolul. Vrei să mă furi la iad, impelițatule?! VISSARION, B. 85. – Variantă: împielițat,-ă adj.

ÎMPELIȚAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎMPELIȚA. ◊ Drac ~ se spune unui copil neastâmpărat sau obraznic. 2) Care are purtări rele. /v. a se împelița

împelițát, -ă adj. (d. peliță, pele). Încornat, el însușĭ: drac împelițat. S. m. Împelițatu, dracu. – Și ca v. refl.: să te împelițezĭ în chip de om muritor (Car. VR. 1909, 11, 209), să-țĭ ĭeĭ chip de om, vorbind de un drac.

împielițat adj. m., pl. împielițați; f. împielițată, pl. împielițate

*împielițat adj. m., pl. împielițați; f. împielițată, pl. împielițate

!Împielițatul (Dracul) s. propriu m. art.

*împielițatul (dracul) s. m. art.

drac împielițat expr. 1. rău, afurisit. 2. poznaș, neastâmpărat. 3. cutezător.

ÎMPELIȚAT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

ÎMPELIȚATUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

împelițat adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.

împelițatul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.