zâng i vz zang

ZÎNG interj. Cuvînt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.

ZÂNG interj. (se folosește pentru a reda sunetul produs de clopot sau de un metal la lovire) /Onomat.

zang i [At: DDRF / V: (reg) ~a, zâng, zing / E: fo] Cuvânt care redă zgomotul caracteristic produs de mișcarea, lovirea etc. unor obiecte de metal sau de sticlă.

zanga i vz zang

zing i vz zang

zang interj. Cuvînt care redă zgomotul caracteristic produs de mișcarea, lovirea etc. unor obiecte de metal sau de sticlă. Zang, s-a spart geamul! (POP.). • /onomat.

zîng interj. v.zang.

ZÎNG! interj. Imită sunetul clopotului, zîngănitul armelor, paharelor, etc.

ZANG interj. v. zîng.

ZÎNG interj. Onomatopee care redă sunetul clopotelor sau al metalelor lovite. Variantă: zang interj.

zang! int. imită sunetul metalului.

zang și (rar) zîng (d. zăngănesc, ca zbîr, zbirn d. zbor, zbîrnîĭ) interj. care arată sunetu cĭocniriĭ lamelor de metal (de ex., al unor săbiĭ) și a paharelor supțirĭ. V. zdrang, zur, dang, țanc 2.

zîng, V. zang.

zâng v. zang

zang/zâng interj.

zang interj. – Imită zornăitul obiectelor metalice. – Var. zîng, zing, zdrang, sdrang și der. zanga. Creație expresivă. – Der. zăngăni, vb. (a zornăi, a zdrăngăni), cf. mr. dzăngarare, mag. csengeni (Cihac, II, 540); zăngănitură, s. f. (zornăit); zăngăt (var. zănghet, zînghet, zinghet), s. n. (zornăit); zăngănitor, adj. (zornăitor).

ZANGA interj. (Var.) Zîng.

ZING interj. (Var.) Zîng.