zvâr¹ i [At: DONICI, F. II, 11/11 / V: zvr / S și: sv~ / E: fo] (De obicei pronunțat cu „r” prelungit; adesea cu valoare verbală) Cuvânt care redă zgomotul produs de un lucru aruncat cu putere în aer, cu o mișcare rapidă sau care zboară repede prin aer.

ZVÎR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvînt care redă zgomotul produs de un lucru aruncat cu putere prin aer. [Var.: zvr interj.] – Onomatopee.

ZVÂR intrej. (se folosește, de obicei prelungit, pentru a reda zgomotul produs de obiecte sau păsări în zbor). /Onomat.

svâr i vz zvâr¹

svr i vz zvâr

zvr i vz zvâr

zvîr interj. (adesea cu „r”prelungit) Cuvînt care redă zgomotul produs de un corp aruncat cu putere sau care zboară repede prin aer. Ia-n mîini o cofă de sub masă Și zvîr! în capul lui (COȘB.). • și zvr interj. /onomat.

zvr interj. v. zvir.

ZVÎR interj. (De obicei cu «r» prelungit; adesea cu valoare verbală) Onomatopee care redă zgomotul produs de un lucru aruncat cu putere (prin aer). Atunci de scris baba se lasă Și repede, ca vînt cu nor, Ia-n mîni o cofă de sub masă Și zvîr! în capul lui Cotor. COȘBUC, P. II 232. Atunci aud buzduganul trosnind în ușă... Dar Pipăruș nu-i dă răgaz, îl luă de toartă și zvîrr! îndărăt cu el. RETEGANUL, P. V 29. – Variantă: zvr interj.

svâr! int. indică iuțeala repezirii.

zvîr, interj. (d. zvîrl) care arată zgomotu unuĭ lucru azvîrlit pin aer: noĭ fugeam, dar el zvîr cu bățu după noĭ! V. și sfîr.

zvâr/zvârr interj.

zvâr zvâr / zvârr interj.

zvâr/zvârr interj.

zvârr zvâr / zvârr interj.

zvîr / zvîrr interj.