Definiția cu ID-ul 940138:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZVÎR interj. (De obicei cu «r» prelungit; adesea cu valoare verbală) Onomatopee care redă zgomotul produs de un lucru aruncat cu putere (prin aer). Atunci de scris baba se lasă Și repede, ca vînt cu nor, Ia-n mîni o cofă de sub masă Și zvîr! în capul lui Cotor. COȘBUC, P. II 232. Atunci aud buzduganul trosnind în ușă... Dar Pipăruș nu-i dă răgaz, îl luă de toartă și zvîrr! îndărăt cu el. RETEGANUL, P. V 29. – Variantă: zvr interj.