opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVECUI, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

ZVECUI, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec.

zvecui [At: DL / Pzi: ~esc / E: nct] (C. i. fețele de încălțăminte) A întinde pe calapod (fixând în cuie) pentru a putea lucra.

zvecui vb. IV. tr. (compl. indică fețele de încălțăminte) A întinde pe calapod (fixînd în cuie). • prez.ind. -iesc. /<germ. zwicken.

ZVECUI, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza fețele de încălțăminte pe calapod (fixîndu-le în cuie) pentru a le putea lucra; a trage pe calapod.

ZVECUI, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod.

A ZVECUI ~iesc tranz. (fețe de încălțăminte) A trage pe calapod. /Orig. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zvecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiesc, 3 sg. zvecuiește, imperf. 1 zvecuiam; conj. prez. 1 sg. să zvecuiesc, 3 să zvecuiască

zvecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiesc, imperf. 3 sg. zvecuia; conj. prez. 3 să zvecuiască

zvecui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiesc, imperf. 3 sg. zvecuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zvecuiască

Intrare: zvecuit
zvecuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvecuit
  • zvecuitul
  • zvecuitu‑
  • zvecuită
  • zvecuita
plural
  • zvecuiți
  • zvecuiții
  • zvecuite
  • zvecuitele
genitiv-dativ singular
  • zvecuit
  • zvecuitului
  • zvecuite
  • zvecuitei
plural
  • zvecuiți
  • zvecuiților
  • zvecuite
  • zvecuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zvecui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvecui
  • zvecuire
  • zvecuit
  • zvecuitu‑
  • zvecuind
  • zvecuindu‑
 singular plural
  • zvecuiește
  • zvecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvecuiesc
 (să)
  • zvecuiesc
  • zvecuiam
  • zvecuii
  • zvecuisem
a II-a (tu)
  • zvecuiești
 (să)
  • zvecuiești
  • zvecuiai
  • zvecuiși
  • zvecuiseși
a III-a (el, ea)
  • zvecuiește
 (să)
  • zvecuiască
  • zvecuia
  • zvecui
  • zvecuise
plural I (noi)
  • zvecuim
 (să)
  • zvecuim
  • zvecuiam
  • zvecuirăm
  • zvecuiserăm
  • zvecuisem
a II-a (voi)
  • zvecuiți
 (să)
  • zvecuiți
  • zvecuiați
  • zvecuirăți
  • zvecuiserăți
  • zvecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zvecuiesc
 (să)
  • zvecuiască
  • zvecuiau
  • zvecuiră
  • zvecuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvecui, zvecuiescverb

  • 1. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.