14 definiții pentru zvâcnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură.

zvâcnitu sf [At: ISER / V: (Înv) zbăc~, zbec~, zbegn~, svâc~ (Pl și: svâcniture) / Pl: ~ri / E: zvâcni + -itură] 1-2 Zvâcneală (1-2). 3 (Pop) Tâcâială. 4 (Rar) Zvâcnet (3). 5 (Rar) Junghi.

ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnire, palpitare, pulsație. – Din zvâcni + suf. (i)tură.

ZVÂCNITÚRĂ ~i f. v. ZVÂCNET. /a zvâcni + suf. ~tură

svâcnitu sf vz zvâcnitură

zbegnitu sf vz zvâcnitură

zvîcnitu s.f. Zvîcneală. • pl. -i. /zvîcni + -tură.

ZVÎCNITÚRĂ, zvîcnituri, s. f. Zvîcnire, palpitare, pulsație.

svâcnitură f. 1. bătaia inimei; 2. junghiu.

zvîcnitúră f., pl. ĭ. Rezultatu zvîcniriĭ, puls violent: simțeam zvîcniturile tîmplelor luĭ cînd am pus mîna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvăcnitúrii; pl. zvâcnitúri

zvâcnitúră s. f., g.-d. art. zvâcnitúrii; pl. zvâcnitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂCNITÚRĂ s. v. palpitație.

ZVÎCNITU s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.)

Intrare: zvâcnitură
zvâcnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvâcnitu
  • zvâcnitura
plural
  • zvâcnituri
  • zvâcniturile
genitiv-dativ singular
  • zvâcnituri
  • zvâcniturii
plural
  • zvâcnituri
  • zvâcniturilor
vocativ singular
plural

zvâcnitură

etimologie:

  • Zvâcni + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX