6 definiții pentru zogoni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zogoni vt [At: ANON. CAR. / V: zăg~ / Pzi: ~nesc, zogon / E: srb zogoniti] (Îrg; c. i. ființe) 1 A înghionti. 2 A izgoni.

zogoni vb. IV. tr. (înv., reg.) A alunga, a izgoni. Muierea mi-am zogonit (POP.). • prez.ind. -esc. /<srb. zagoniti.

ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.

ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga, a izgoni. – Sb. zagoniti.

ZOGONI vb. (Ban.). A izgoni, a alunga, a împinge. Zegonĕsk. Pello. AC, 380. Pello. Zogonyesk. Kergetek. LEX. MARS., 234; cf. LEX. MARS., 209. Variante: zăgoni (AC, 380). Etimologie: scr. zagoniti. Vezi și zogoană, zogonilor. Cf. d u d u i, î n t i r i (1), p o g o n i, ț i p a.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZOGONÍ, zogonésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A alunga, a goni; a izgoni. (din sb. zagoniti) [def. și DLRLC]

Intrare: zogoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zogoni
  • zogonire
  • zogonit
  • zogonitu‑
  • zogonind
  • zogonindu‑
singular plural
  • zogonește
  • zogoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zogonesc
(să)
  • zogonesc
  • zogoneam
  • zogonii
  • zogonisem
a II-a (tu)
  • zogonești
(să)
  • zogonești
  • zogoneai
  • zogoniși
  • zogoniseși
a III-a (el, ea)
  • zogonește
(să)
  • zogonească
  • zogonea
  • zogoni
  • zogonise
plural I (noi)
  • zogonim
(să)
  • zogonim
  • zogoneam
  • zogonirăm
  • zogoniserăm
  • zogonisem
a II-a (voi)
  • zogoniți
(să)
  • zogoniți
  • zogoneați
  • zogonirăți
  • zogoniserăți
  • zogoniseți
a III-a (ei, ele)
  • zogonesc
(să)
  • zogonească
  • zogoneau
  • zogoni
  • zogoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zogoni

etimologie: