zoantrop, ~ă smf, a [At: DEX / P: zo-an~ / Pl: ~i, ~e / E: fr zoanthrope] (Persoană) care suferă de zoantropie.

zoantrop, -ă adj., s.m., s.f. (psih.) (Persoană) care suferă de zoantropie. • pl. -i, -e. /<fr. zoanthrope.

ZOANTRÓP s.m. (Med.) Suferind de zoantropie. [Pron. zo-an-. / < fr. zoantrope].

ZOANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de zoantropie. (< fr. zoanthrope)

zo- Elem. de compunere „animal”. • și zoidio-, zoo-. /<fr. zo(o)-, zoïdio-; cf. gr. ζῷον „animal”, ζῷδιον „animal mic”.

zoantróp (zo-an-) adj. m., s. m., pl. zoantrópi; adj. f., s. f. zoantrópă, pl. zoantrópe

zoantróp adj. m., s. m. (sil. zo-an-), pl. zoantrópi; f. sg. zoantrópă, pl. zoantrópe

ZO-, v. ZOO-. □ ~alospor (v. alo-, v. -spor), s. m., spor ciliat mobil format în sporange; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., 1. Androspor mobil. 2. Anterozoid*; ~antrop (v. -antrop), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de zoantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., stare delirantă în care bolnavul se crede transformat într-un animal; ~onim (v. -onim), s. n., nume de animale; ~opsie (v. -opsie), s. f., viziune halucinantă de animale hidoase sau periculoase, caracteristică anumitor intoxicații.