16 definiții pentru zloată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZLOÁTĂ, zloate, s. f. (Pop.) Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. – Din sl. slota.

zloa sf [At: PSALT. 312 / S și: sl~ / Pl: ~te, (reg) ~oți / E: slv слота] 1 (Îvp) Lapoviță. 2 (Pex) Zăpadă dezghețată amestecată cu noroi. 3 (Îvp) Ploaie torențială. 4 (Îvr) Cascadă (mare). 5 (Mol; Buc) Grindină (1). 6 (Mun) Teren apătos, umed, noroios. 7 (Mol) Umiditate a solului asigurată de zloată (1). 8 (Pex) Fertilitate (1). 9 (Pex) Belșug (1). 10 (Îe) A da din ~ în ~ A deveni tot mai prosper.

zloa s.f. 1 (meteor.; pop.) Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. Ne-au însoțit prin negură și zloată pînă la Teliu (STANCU). ♦ Ext. Zăpadă dezghețată, amestecată cu noroi. ♦ (reg.) Grindină. 2 Teren apătos, umed, noroios. • pl -e. și sloată s.f. /<sl. veche слота.

ZLOÁTĂ, zloate, s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. – Din sl. slota.

ZLOÁTĂ s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă, însoțită uneori și de vînt; lapoviță. Burnița însă, într-o dimineață, se prefăcu în zloată. SADOVEANU, O. VIII 155. Înțepenise acolo prididit de zloată, c-un ciubuc de gheață la gură. VLAHUȚĂ, R. P. 53. Era o zloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știa vita cum să se-ntoarcă să poată răsufla. CARAGIALE, O. I 361. ♦ (Mold., rar) Grindină. Afară plouă de varsă, Da nu plouă cum să plouă, Ci plouă cu zloată-n două. ȘEZ. I 106.

ZLOÁTĂ, zloate, s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. – Slav (v. sl. slota).

ZLOÁTĂ ~e f. Ploaie cu ninsoare; lapoviță. [G.-D. zloatei] /<sl. slota

sloátă (oa dift.) f., pl. e (sîrb. slota, lapovită; rus. slotá, d. vsl. slota, iarnă). Mold. nord. Lapoviță saŭ chear ploaĭe. Munt. est. Zloată, pămînt umed argilos și văros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zloátă (pop.) s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte

zloátă s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZLOÁTĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, lapoviță, (Transilv.) șlepoiță.

ZLOA s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, lapoviță, (Transilv.) șlepoiță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sloátă (-te), s. f. – Fulguială, ploaie măruntă amestecată cu zăpadă. – Var. zloată. Mr. sloată. Sl. slota (Tiktin), cf. ngr. σλότα. – Der. slotos, adj. (umed).

Intrare: zloată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zloa
  • zloata
plural
  • zloate
  • zloatele
genitiv-dativ singular
  • zloate
  • zloatei
plural
  • zloate
  • zloatelor
vocativ singular
plural

zloată

  • 1. popular Ploaie amestecată cu zăpadă.
    exemple
    • Burnița însă, într-o dimineață, se prefăcu în zloată. SADOVEANU, O. VIII 155.
      surse: DLRLC
    • Înțepenise acolo prididit de zloată, c-un ciubuc de gheață la gură. VLAHUȚĂ, R. P. 53.
      surse: DLRLC
    • Era o zloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știa vita cum să se-ntoarcă să poată răsufla. CARAGIALE, O. I 361.
      surse: DLRLC

etimologie: