2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

ZINGHENITÓR, -OÁRE, adj. v. zăngănitor.

zinghenitor, ~oare a vz zăngănitor

zinghenitor, -oare adj v zăngănitor.

ZINGHENITÓR, -OÁRE adj. v. zăngănitor.

ZINGHENITÓR, -OÁRE adj. v. zăngănitor.

ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor.

ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor.

ZÂNGĂNITÓR, -OÁRE adj. v. zăngănitor.

ZÂNGĂNITÓR, -OÁRE adj. v. zăngănitor.

ZÂNGĂNITÓR, -OÁRE adj. v. zăngănitor.

zăngănitor, ~oare a [At: ADAM, R. 138 / V: (rar) zân~, (reg) zinghen~ / Pl: ~i, ~oare / E: zăngăni + -tor] (D. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau d. părți componente ale unor astfel de obiecte) 1 Care produce prin mișcare (sau prin ciocnire, prin lovire etc.) un sunet vibrator Si: zdrăngănitor (1), zornăitor (1), zuruitor (1), zgomotos (1). 2 (Pex) Care produce zgomote (supărătoare) Si: zdrăngănitor (2), zornăitor (2), zuruitor (2), (rar) zgomotos (2).

zăngănitor, – oare adj. (despre obiecte de metal, de sticlă etc.) Care zăngănește; zornăitor. Bătaia zăngănitoare a cobzei (AD.). • pl. -ori, -oare. și zinghenitor, -oare, zîngănitor, -oare adj. /zăngăni + -tor.

ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. – Variante: zîngănitór, -oáre, zinghenitór, -oáre (ALECSANDRI, P. P. 114) adj.

ZÎNGĂNITÓR, -OÁRE adj. V. zăngănitor.

ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare, adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zângănitór, -oáre, zinghenitór, -oáre adj.] – Din zăngăni + sif -(i)tor.

ZĂNGĂNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zăngănește; care produce zăngănituri; zornăitor; zuruitor; zdrăngănitor. /a zăngăni + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre

zăngănitór adj. m., pl. zăngănitóri; f. sg. și pl. zăngănitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNGĂNITÓR adj. v. zornăitor.

ZĂNGĂNITOR adj. zornăitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)

Intrare: zinghenitor
zinghenitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăngănitor
zăngănitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănitor
  • zăngănitorul
  • zăngănitoru‑
  • zăngănitoare
  • zăngănitoarea
plural
  • zăngănitori
  • zăngănitorii
  • zăngănitoare
  • zăngănitoarele
genitiv-dativ singular
  • zăngănitor
  • zăngănitorului
  • zăngănitoare
  • zăngănitoarei
plural
  • zăngănitori
  • zăngănitorilor
  • zăngănitoare
  • zăngănitoarelor
vocativ singular
plural
zinghenitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinghenitor
  • zinghenitorul
  • zinghenitoru‑
  • zinghenitoare
  • zinghenitoarea
plural
  • zinghenitori
  • zinghenitorii
  • zinghenitoare
  • zinghenitoarele
genitiv-dativ singular
  • zinghenitor
  • zinghenitorului
  • zinghenitoare
  • zinghenitoarei
plural
  • zinghenitori
  • zinghenitorilor
  • zinghenitoare
  • zinghenitoarelor
vocativ singular
plural
zângănitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângănitor
  • zângănitorul
  • zângănitoru‑
  • zângănitoare
  • zângănitoarea
plural
  • zângănitori
  • zângănitorii
  • zângănitoare
  • zângănitoarele
genitiv-dativ singular
  • zângănitor
  • zângănitorului
  • zângănitoare
  • zângănitoarei
plural
  • zângănitori
  • zângănitorilor
  • zângănitoare
  • zângănitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăngănitor zinghenitor zângănitor

etimologie:

  • Zăngăni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX