2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIMȚUÍT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui.

ZIMȚUÍT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui.

zimțuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: zimțui] 1-2 Zimțare (1-2).

zimțuit2, ~ă a [At: SĂM. II, 18 / Pl: ~iți, ~e / E: zimțui] 1-2 Zimțat2 (1-2).

zimțuit, -ă adj. (despre piese, unelte etc.) Care are zimți; care este crestat, zimțat. • pl. -ți, -te. /v. zimțui.

ZIMȚUÍT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37. ◊ Fig. Coama vinătă, zimțuită a Pietrosului. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Fig. Care este (sau pare) zdrențuit. Purta un joben cenușiu, o lavalieră, o redingotă a cărei culoare era un mister, pantaloni adine zimțuiți la glezne. SADOVEANU, O. VIII 152. De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-i buhos. id. ib. 122.

ZIMȚUÍT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. – V. zimțui.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de fierăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.

zimțui vt [At: PAMFILE, A. R. 116 / Pzi: ~esc / E: zimți (pll zimț) + -ui] 1 A zimța (1). 2 (Pex; c. i. zimți) A îndrepta. 3 (Pex; c. i. zimți) A ascuți (1).

zimțui vb. IV. tr. (compl. indică piese, unelte etc.) A face zimți; a cresta, a dința, a zimța. • prez.ind. -iesc. /zimț + -ui.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de ferăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți (unei monede, unei seceri, unui ferăstrău, unui zid etc.); p. ext. a cresta. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele de altele, zimțuind zarea pînă-n albastrul depărtărilor. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Refl. Fig. A se încreți. Un vîntișor filfii în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. SADOVEANU, N. F. 74.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți; p. ext. a cresta. – Din zimț.

A ZIMȚUÍ ~iésc tranz. (instrumente, piese etc.) A prevedea cu zimți; a cresta. /zimț + suf. ~ui

zimțuĭésc v. tr. Garnisesc cu zimțĭ: banĭ zimțuițĭ. Oțelu zimțuit = ferestrău (Sadov. VR. 1928, 1, 53).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zimțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiésc, imperf. 3 sg. zimțuiá; conj. prez. 3 să zimțuiáscă

zimțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiésc, imperf. 3 sg. zimțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zimțuiáscă

zimțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiesc, conj. zimțuiască)

zimțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZIMȚUÍT adj. crestat, dințat, zimțat, (rar) zimțos. (Roată ~.)

arată toate definițiile

Intrare: zimțuit
zimțuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimțuit
  • zimțuitul
  • zimțuitu‑
  • zimțui
  • zimțuita
plural
  • zimțuiți
  • zimțuiții
  • zimțuite
  • zimțuitele
genitiv-dativ singular
  • zimțuit
  • zimțuitului
  • zimțuite
  • zimțuitei
plural
  • zimțuiți
  • zimțuiților
  • zimțuite
  • zimțuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zimțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zimțui
  • zimțuire
  • zimțuit
  • zimțuitu‑
  • zimțuind
  • zimțuindu‑
singular plural
  • zimțuiește
  • zimțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zimțuiesc
(să)
  • zimțuiesc
  • zimțuiam
  • zimțuii
  • zimțuisem
a II-a (tu)
  • zimțuiești
(să)
  • zimțuiești
  • zimțuiai
  • zimțuiși
  • zimțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zimțuiește
(să)
  • zimțuiască
  • zimțuia
  • zimțui
  • zimțuise
plural I (noi)
  • zimțuim
(să)
  • zimțuim
  • zimțuiam
  • zimțuirăm
  • zimțuiserăm
  • zimțuisem
a II-a (voi)
  • zimțuiți
(să)
  • zimțuiți
  • zimțuiați
  • zimțuirăți
  • zimțuiserăți
  • zimțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zimțuiesc
(să)
  • zimțuiască
  • zimțuiau
  • zimțui
  • zimțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zimțuit

  • 1. Cu zimți.
    exemple
    • Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37.
      surse: DLRLC
    • figurat Coama vînătă, zimțuită a Pietrosului. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care este (sau pare) zdrențuit.
      exemple
      • Purta un joben cenușiu, o lavalieră, o redingotă a cărei culoare era un mister, pantaloni adînc zimțuiți la glezne. SADOVEANU, O. VIII 152.
        surse: DLRLC
      • De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-i buhos. SADOVEANU, O. VIII 122.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zimțui
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zimțui

  • 1. A face zimți la o piesă, la o pânză de fierăstrău, la o seceră etc.
    exemple
    • Cu secerile de tîrg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat Sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele de altele, zimțuind zarea pînă-n albastrul depărtărilor. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se încreți.
      exemple
      • Un vîntișor fîlfîi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. SADOVEANU, N. F. 74.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zimț + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX